Mizeria zglobie. Dar ca să fie toate aceste petale, şi alte câteva sute ale unei flori carnivore ronţăitoare de România, ar mai trebui să fie cineva. Şi aceia suntem noi, de la ziare, radiouri şi televiziuni, noi cei care nu numai că le dăm importanţă, îi pomenim, îi ironizăm, îi şfichiuim, îi adulăm, îi încărcăm cu tot felul de tare - dar, nici nu concepem altceva în afara acestei mizerii zglobii şi a acestui excrement cu efluvii franţuzeşti.
Ne justificăm afirmând că „binele şi onorabilul nu vând” de parcă jurnalele englezeşti, americane şi nemţeşti numai de Geoană, Băsescu, Crin, Mazăre, şi alţi ipochimeni în variantele de acolo, ar vorbi.
Deriziunea şi umflătura
Dacă ne-ar întreba vreodată un cititor şi de altceva decât de ziare, de ce-am consacrat noi ore întregi, zile întregi cutărei prostii cu „biletul”, episodului grotesc cu cârnaţii şi palinca, nu ştiu cărei inflamări verbale a prezidentului Iliescu sau Băsescu, am fi în stare să ne turnăm puţină cenuşă în cap?
Când îl vezi pe unu' Dumitrescu pe Realitatea (post anti-Băsescu, aşa cum TVR-ul are un şef PSD şi cum Antenele sunt anti-prezidenţiale, pentru că toţi, toate ziarele şi televiziunile trebuie să fie anti-cineva şi pro-cineva). Deci, când îl vezi pe acest Dumitrescu încruntat, casant, mobilizând toate îngrijorările şi frisoanele necesare apocalipsei pentru nu ştiu ce întâmplare a imensei gogoşi sau caraghioslâc româneşti, începi să te saturi realmente de amploarea pe care deriziunea şi o surată de-a ei, umflătura, hipertrofia, le-au luat în ţara lui Dinu Păturică şi a Cetăţeanului Turmentat.
Madonna şi Elena Udrea
Şi să nu uităm că „băieţii” aştia ai ţânţarului armăsar primesc de la 5.000 de euro în sus, pe lună. O primă şi rapidă concluzie ar fi că perele astea scofâlcite sau aguridele astea feminino-masculine - în paranteză fie spus, la cei 50 de ani ai ei, Madonna nu ar lua-o pe Udrea nici să-i plimbe copiii - cu stupidităţile şi prezumpţiile lor nici nu trebuie luate în seamă.
Avem altceva de făcut, ceva pentru care nu ziariştii sunt chemaţi în momentul acesta să dea seama şi nici noi nu ştim încă. Dar măcar ar trebui să simţim nevoia că ne trebuie altceva. Ceva din ordinul eticului, cu puţintică adiere a religiosului, cu un parfum al încrederii în ţară şi cu nădejdea că putem să depăşim stereotipul procustian al unui consumerism cretin şi al unui vilegiaturism perpetuu. NICU BOARU
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea