Practic avem în România trei mari categorii - să le spunem sociale - care îşi fac zile grele (sau amare). Prima categorie este a celor care fură. Vârtos, temeinic, cu „metodă”. Aici putem include de la trogloditul susţinut de neamuri şi partid pentru a ajunge „ceva” şi până la academicianul care fură titluri, fabrică diplome false sau plagiază cu neruşinare. Această specie de hoţ fură voturi, fură speranţe şi, dacă este subspecie, va ajunge cel mult consilier local, primar, consilier judeţean şi, în mod excepţional (asta se putea mai ales pe vremea listelor electorale) deputat.

Categorii, (sub)specii...

Această specie de hoţ nu are scrupule, dileme sau crize de moralitate. El este prădătorul. În fauna generală a României această jivină este temeinic înfiptă în administraţie, în politică, justiţie sau cine ştie ce alte „organe”. Dihăniile de acest tip se simt de la distanţă, au un fler excepţional în a se recunoaşte, în a se proteja dar şi de a se beregăţi/carota reciproc.

A doua categorie socială ar fi constituită din cei care ar vrea să fure dar nu au ce sau încă se (mai) tem de cine ştie ce posibile conflicte (cu organele sau cu legea destul de puţin) cu... hoţii de „meserie”. Ca urmare se aciuiază pe lângă tartorii hoţomani şi ciugulesc - cu mare hărnicie - din frimiturile şparlitorilor profesionişti.

A treia categorie este a celor „naivi, fraieri, idioţi, huseni, gherţoi” - după cum sunt văzuţi de manglitorii de profesie. Aceasată categorie pare să fie pe cale de dispariţie pentru că aerul de aici, „organizarea” naţională, funcţionarea statului, relaţiile dintre el şi instituţiile statului sau cu restul „societăţii” sunt otrăvite fundamental de umorile, scursorile şi zoaiele pestilenţiale produse de „categoriile” anterior menţionate şi care au inundat absolut totul în această ţară. Nefiind manglitor de profesie şi nici hiena care culege ce rămâne de pe urma şparlitorilor de profesie, un „husen” are două soluţii: rămâne pe aici şi se stinge sub potopul de mizerie generalizată sau, a doua soluţie, să îşi ia lumea în cap!

În rândul celor trei categorii avem tot felul de: ziarişti, politicieni, primari, deputaţi, doctori, avocaţi, miliţi... pardon poliţişti, judecători, procurori şi lista poate să se întindă peste absolut toate tipurile, genurile de activităţi sau profesii din ţara asta.

„Nu mă confundaţi cu un ziarist!”

Ce am trăit, ca români, ca oameni, în ultima săptămână, ne oferă, iarăşi, un exemplu, incredibil, despre cât de jos pot să ajungă nu numai oamenii ci şi instituţiile pe care le conduc aceştia. Vrem sau nu ajungem tot la identificarea instituţiilor cu persoanele ce le stăpânesc. Stăpânitori vremelnici dar rupţi de realitate, fapt reliefat de tot ce au făcut guvernanţii, de la asumarea responsabilităţii pe legi de importanţă naţională la simulacrul de negocieri cu „partenerii sociali” sau simulata in-activitate a Justiţiei române.
Mediatorul naţiunii a isterizat magistraţii, Boc, premierul inefabil, a isterizat sindicatele şi toată lumea a isterizat pe toată lumea. Ca urmare se anunţă o grevă generală cum n-a mai fost alta în ţară. Nimeni nu este dispus să cedeze. Cei care pretind au tot dreptul să o facă. Magistraţii au devenit prima şi singura putere în stat, funcţionarii publici (alături de magistraţi) au anunţat că vor bloca absolut toate instituţiile statului. Miniştrii de resort arată spre Pogea, acesta spre Boc, iar Piticu' spune că a „negociat până a căzut sub masă!”. Ce? Cu cine? Cum?

Răstimp în care Zeus, în plină păruială cu magistraţii şi CSM-ul pentru privilegiile salariale ale magistraţilor, spunea senin un lucru care ar fi trebuit să-l facă să plece acasă. „Habar n-am despre statutul magistraţilor!” Asta la o zi după ce bruftuluise pe însăşi procurorul general al României, căruia i-a spus: „Nu mă confundaţi cu un ziarist!”. Vorbe care au ieşit din gura unui preşedinte al unei ţări membră NATO, UE, cu pretenţii ridicole şi absurde că ar fi vreodată în stare să iasă din mizeria generalizată. Dar tot în această săptămână am descoperit şi o zicere dureros de adevărată despre ce trăim: „Noi suntem cei ce ne merităm soarta şi trebuie să murim, pentru că ei din cauza noastră trăiesc" (Alex Gubariu)... Fără alte comentarii!

 

Back To Top