Franzelutza este porecla unei prostituate românce din Spania care se consideră cea mai ghinionistă femeie. Săptămâna trecută a scăpat ca prin urechile acului de cele cinci valuri de razii ale poliţiei catalane "Mossos D'Escuadra" desfăşurate pe străzile ticsite ale pieţei de fructe şi legume Boqueria din Barcelona. După ce a stat cuminte câteva zile, a aranjat cu Bender, peştele ei de origine albaneză, să o pună „pe felie” din nou. Şi a dus-o la 10 km spre sud, în faimosul bordel "Riviera" din Castelldefels.

Inspectorul de la UCRIF

Dar şi aici a fost urmărită de ghinion, fiind „săltată” din nou, într-o operaţiune poliţienească a "naţionalilor", şi obligată să dea declaraţii în faţa procurorilor Judecătoriei 33 din Barcelona. Anchetatorii urmăreau, în interogatoriul lor, să depisteze o reţea a cărei principală activitate consta în administrarea obligatorie de hormoni prostituatelor pentru a da cât mai mult randament.
Româncele prostituate, care activau în cadrul unor reţele albano-kosovare şi ale mafiei moldoveneşti, erau îndopate zilnic cu anabolizante pentru a obţine cât mai multe orgasme şi a putea furniza plăceri repetate. Poliţia l-a arestat pe José Javier Marín Puyal, alias Jordi, inspector de la "Unidad contra las Redes de Inmigración y Falsedad (UCRIF)", corupt de mafia cărnii vii. Femeile prostituate din ţările UE au fost puse în libertate după interogatoriile la care au fost supuse, fiind reţinute doar cele care locuiau ilegal în Spania. 

„Las mamis” şi „hormonatele”

Franzeluţa ne destăinuie drama fetelor implicate în acest nou scandal sexual din Spania: "Eram îndopate ca şi curcanii de către aşa-zisele "mamis", târfe de rang superior ce ne coordonau activitatăţile. „Las mamis” sunt sudace (din America de sud - n.a.) şi ne puneau adezive tip plasture transdermic ca să putem avea chef de muncă... Peştii şi poliţiştii corupţi aveau întaietate în a se înfrupta din munca noastră. Acestora le ofeream servicii gratuit. Eu, ca începătoare aici, aveam de exemplu patru raporturi sexuale pe noapte. În prima zi, am scos pentru mine 300 de euro curaţi. Celelalte ,"hormonatele", scoteau şi dublu. Începeam munca 17 şi terminam la 6 dimineaţa. Mai scoteam 300 din paharele pe care îi îmbiam pe clienţi să le consume la bar. Erau aşa-numitele sticluţe de „Champanie Benjamin”, adică junior, pentru că au o capacitate de 0,25 ml şi pe care clientul da 50 euro. Unii clienţi mai plăteau o cupă de suc ca să ne aţâţe, crezând că e cocktail de 10-20 euro. Dar eram obligate să plătim restul, tot. Cearcefurile de unică folosinţă din hârtie, prezervativele, trei mese pe zi, camera de hotel, săpunurile, parfumuri, haine... totul la preţuri de serviciu hotel lux. Acestea reprezentau câştigul patronului. Sigur, totul este mai igienic decât pe stradă, dar asta tot sclavie înseamnă."

70 milioane euro/zi

În Spania se estimează că ar presta peste 500.000 prostituate, în timp ce numărul medicilor este estimat la 345.000. Zilnic, un milion de spanioli folosesc serviciile sexuale plătite. Mafiile străine controlează 80% din cele 5000 de "puti cluburi" (cum sunt alintate în argou de către spanioli bordelele). Zilnic, sunt colectate oficial cam 70 de milioane euro. Zilnic! Aşa că încercaţi să înmulţiţi cu 365 pentru a afla ce venituri sunt colectate într-un an! Pepa Barahona, de la organizaţia Médicos del Mundo, consideră că în criza economică actuală cea mai veche îndeletnicire umană „ar putea, dacă ar fi legalizată în Spania, aduce o recuperare rapidă şi ieşirea din criză”. Preţurile serviciilor oferite oscilează. Sunt VIP-uri care plătesc falselor stewardese, abordate în urma unor anunţuri în ziare, preţuri de 400-800 euro. Imigrantele de la colţ de stradă îşi oferă serviciile pentru 10 euro. 

1200 de sinonime

"Puta" (curva) este cuvântul cel mai stigmatizant în limba castellană. Spaniolii folosesc peste 1200 sinonime pentru a marginaliza, degrada şi înjosi această activitate. Locuitorii din marile oraşe s-au asociat în încercarea de a eradica această pelagră ce se extinde odată cu sosirea masivă a emigranţilor şi care le-a invadeat străzile şi spaţiile de recreere. Crina, Raluca Fiorela, Sorina sau Franzeluţa ştiu asta, dar se simt dezmierdate de „mirosul” şi culoarea banului pe care-l trimit acasă pentru a-şi plăti acolo ipoteca pe o casă sau facturile zilnice ale famiilor lor, pauperizate de politici româneşti absurde.

Back To Top