Trezesc milă şi tristeţe, în acelaşi timp, bieţii pensionari care bat politichia, discută şansele lui Oprescu, Băsescu, Crin şi Geoană, ignorând avertismentele drastice ale fiziologiei, anatomiei şi a încă unui eveniment, pe care nu-l numesc, şi care, după părerea mea pidosnică, este puţin mai important decât clovnul Voiculescu, sforarul Patriciu şi diavolul combinator şi meschin Vântu.

Viaţa pe uliţă

Nu mai vorbesc de taclagiii de profesie, coafeze, funcţionare, şoferi (ostaşi, popor). În nicio ţară din lume, nu cred că s-a realizat confiscarea totală, dar absolut totală, a interiorităţii, a subietivităţii inşilor ei, prin ocupantul ecran, ca în ţerişoara în care, pe vremuri, ţatele se aşezau pe marginea şanţului şi ronţăiau seminţe, bărbaţii sorbeau basamacuri, şi cu toţii denunţau păcatele şi metehnele celor care treceau pe uliţă. Nu sunt deloc un adept - acum! - al scandalagiului Băsescu; dar nu cred că se poate realiza altfel decât printr-o intoxicare masivă şi cumplit de interesată politic şi economic o bipolaritate, un alb-negru ca acesta la care asistăm acum. N-ai nicio explicaţie logică a opoziţiei „un diavol - 3 arhangheli”, devenită aproape un loc comun indiscutabil într-o ţară în care s-a furat disperant, se minte cinic şi dezinvolt ceas de ceas, munca şi valorile, respectul şi cuviinţa sunt batjocorite sau chiar scoase din dicţionar. 

Cu noi, potopul

Un singur om este vinovat de toate nerealizările şi handicapurile. Cumplit blestem pe biata republică! Nimeni nu-i profet, cum se zice, în ţara lui iar la alţii nici că îndrăznesc... În câte un vis rău (sau bun pentru vreunii) încerc să-mi imaginez potopul de bine şi de progres pe care-l va aduce unul, oricare, dintre ceilalţi trei. Şi nu pot să văd prea departe şi prea mult. Trebuie să cadă unul - ştiţi care - ca să fie linişte şi bine să putem condamna liniştiţi comunismul, să schimbăm pătura astalezească a oamenilor politici, să judecăm crimele din '89, să avem economie, investiţii şi „autoastrade suspendate”. 

Şmecheria vulgară a saltinbansului chirurg

Să plece maurul care nu şi-a făcut datoria, de acord! Ce facem însă cu paloarea nu chiar de macho a lui Crin? Ne trebuie şmecheria vulgară a saltimbancului chirurg? Ce ziceţi de îmbăţoşarea rârâită de Nae Girimea mai confuz şi americanizat a altuia, neînstare să împiedice vânzoleala şi dezerţiunea belzebuţilor din propriul său partid. În rău, unul (ştiţi care!) face cât trei, dar dacă oricare din ceilalţi va fi în stare de acelaşi rău, prin făcute sau nefăcute, când se va înscăuna? Din această dilemă nu putem ieşi.

 

 

Back To Top