Nigerica La Castiliana Gran Maestra Ilustre Videnta... Străzile cartierului burghez Salamanca din Madrid sunt împânzite cu anunţurile Marei Maestre românce de etnie romă care garantează că în 3, 7 şi respectiv 13 zile, prin vrăji ancestrale ţigăneşti, îţi poate obţine orice: muncă, dragoste, protecţia vieţii familiare, vindecare etc. Nigerica te vindecă de SIDA, cancer, boli cronice, impotenţă conjunctrală, dificultăţi cauzate de consumul excesiv de droguri, alcool, tutun. Şi et caetera, care nu înseamnaă deloc puţin.
Puterea mistică
Nigerica... Marea Iluminată Ilustră din stepele şi corturile vechilor ţigani din Est a sosit în sfârşit în opulentul Occident să ne revigoreze... Cam aşa îşi prezenta etnica romă pogorâtă în Iberia binefăcătoarea ei putere mistică.
Iau decizia să o vizitez. Ajung la edificiul situat pe cunoscuta şi centrica Cale de Alcala din Madrid. Portarul blocului mă intreabă unde merg. E suficient să-i spui că o cauţi pe „Nijerica” - pentru că aşa se pronunţă în castiliană numele vrăjitoarei - că el îţi arată cu degetul său cu unghie înnegrită de vreo lovitură de ciocan etajul 1!
Jetonel
Urc. Ajung în faţa uşii. Sun. Şi mi se deschide. Un miros rânced mă izbeşte. Jetonel (mă mir că cineva se poate numi aşa), văr prim cu vrăjitoarea, mă invită în salonul decorat pe pereţi cu pături roase de molii să stau pe patul şchiop ce se bălăngăne scârţăind prelung. Iluminata îşi face apariţia şi mă întreabă într-o limbă amestecând - şi nu voit - româna, spaniola, engleza şi germana, semn evident că este umblată prin Europa asta liberă făr' de frontiere. Nu-i spun că provin din aceeaşi ţară. Şi bine fac, pentru că imediat mi-ar fi refuzat tratamentul şi m-ar fi trimis la plimbare.
Îi spun că am un cancer de ovare. N-a părut deloc mirată. Poate nici nu ştia ce-s alea. Deşi mă îndoiesc. Mai degrabă n-o interesa ce afecţiune am. Oricum, presupun că aplică aceleaşi tratamente, indiferent de boala de care suferă pacientul. Îmi spune că mă vindecă în 3-9 şedinţe a 300 de euro fiecare. Nu am încă toţi banii ăştia la mine, dar o rog să-mi acorde măcar o consultaţie, pentru că vreau să văd ce şi cum.
Magia legumicolă
Se arată înţelegătoare la început. Jetonel, marea ei calfă, este chemat din bucătăria unde se aude sfârâind ceva carne. Aduce sculele divine: morcovi, pătrunjel, fasole boabe, doi castraveţi, o gogonea şi câteva mere. Le apropie de faţa, urechile şi ochii mei, mangâindu-mă. La un moment dat, Nigerica se opreşte brusc şi îmi face semn cu degetele că trebuie să-i dau ceva bănuţi ca să-şi „continue magia”. Scot o hârtie de 10 euro, dar ea, văzând străfundurile portofelului meu, continuă să utilizeze această tehnică revoluţionară: magia legumicolă.
Stepele Transilvaniei sau un pământ numit România
Mă convinge că sunt metode tradiţionale ţigăneşti din stepele unei ţări necunoscute mie: Trasnsilvania... Mă intreb dacă se referă la Ardealul românesc sau la vreo fata morgana ivită din deşert. Stepele Transilvaniei. Uite că pe-asta n-o ştiam. Îmi silabiseşte originea sa: Pa... re... pa. E clar, deşi n-o spune, că se referă la un sat prahovean. Prahova fiind un judeţ al unei ţări, tot estice, numită România. „Not foto ! Gata aqui con fotos!”, mă avertizează ea. E dificil să vă povestesc ce a urmat. Şedinţa a fost susţinută într-o limbă greu de reprodus pentru că sigur ea înjura în ţigăneşte. „Hazmocar aleordee” a fost cam tot ce am reuşit să ţin minte până am ajuns acasă. Nici nu ţtiu dacă am reţinut bine.
Ovare relaxate
Morcovii si boabele de fasole, cojile de la castraveţii tăiati pe lung, merele muşcate şi scuipate apoi pe un prosop care cred că a fost cândva alb, toate săltau pe lângă mine şi încercau să-mi "vindece " ovarele bolnave. Nigerica se uită la portofelul din
piele şi-mi spune să o scot şi pe „aia de 20. "Hermana" îi zicea (adică soră cu bancnota de 10 euro de mai innainte). Mi-o ia aproape cu forţa. Îl aud pe Jetonel tuşind dindărătul uşii. Ovarele mele incep să se simtă mai relaxate. Cred că Niferica îmi spune că trebuie să încheie demonstraţia, că deja „no es mai dinero” (nu mai sunt bani). Mai mult împingându-mă spre uşă, Jetonel îmi explică, folosind mâinile şi glasul său hodorogit, că „muchos spanioles vienes aqui Nigerica grand vraja de toate”... Cred că am înţeles ce vrea să spună.
Parfum dulceag de femeie
Până să părăsesc tărâmul magiei legumicole, se aude o ciocănitură în uşă. O señora bine îmbrăcată, cu pălărie şi parfum de Loewe puternic dulceag, este pe punctul de a intra. Este familiarizată cu tărâmul. Ea îmi explică în câteva cuvite că Nigerica este foarte cunoscută şi la modă în acest cartier. Jos, Jose, portarul blocului, îmi spune în şoaptă că vin cel puţin cinci-şase doamne pe zi la vrăcioaica „hitană”. „Barem se cunoaşte puterea ei?” - îl întreb..."Dios sabra! pero ella a plătit chiria cu şase luni inainte". Rămân mut. Jose cunoaşte şi cuvinte româneşti. Mare e puterea Nigericăi - îmi spun.
Plec. Nigerica a rămas să-şi impresioneze clienţii săi spanioli. Majoritatea cliente.