S-a încheiat şi runda aceasta electorală. Iată că vă spun o noutate copleşitoare! Trăznitoare! Şi, totuşi, este o noutate. Vreo 2-3 ani am scăpat de obligaţiile electorale. A scăpat ţara, bugetul, de grevarea numită "bani alocaţi pentru alegeri”. Degrevaţi de servituţi electorale, se cuvine să căutăm acum... grefe compatibile, afluenţi financiari, nu... greve şi grevări. 

Dive de mahala, guru ezoterici, bivolari...

Au mai scăpat şi sponsorii care, răsuflând uşuraţi pe de-o parte, vor cădea victimă, cât de curând, solicitărilor, miilor de veleitari în ale scrisului: puzderii de nepoţi, amante, învăţătoare senile cu elevi sus-puşi, politicieni ambuscaţi de felul Emil Constantinescu, boxeri, halterofili, dive de mahala, gen Mihalea Rădulescu, guru ezoterici, bivolari, "guriţe” tip Andreea Marin (se pregăteşte Dana Războiu) - toţi o să cerşească bani pentru revelările lor scriitoriceşti. Scrie lumea, scrie, urmând monomaniac sfatul lui Heliade, dar pe nişte bani care ar fi putut sluji pentru proiecte mai înalte, pentru şcoli mai consolidate şi pentru spitale mai înzestrate.
Statul e de vină, politica lui Băsescu, Geoană, Iliescu. "Nu vezi dragă, că ăştia nu dau doi bani pe carte şi nu se ocupă cu cultura?!” Aşa e! Nu există orăşel amărât, ca Mizilul şi Ploieştiul, de exemplu, care să n-aibă 3-4 reviste culturale (culturale am zis!), în timp ce Parisul are 5 (!), şi să nu se plângă cu şopot de Ierusalim: vai, vai, vai, bicisnică ţară! Unde ne mai depunem noi icrele culturale... Eu, Miţa, văduvă, pensionară, ex-educatoare şi actual compozitoare.

Crin, epigonul sălciu

Dar să lăsăm indignarea aceasta, reală, într-o ţară în care, vorba lui Caragiale: "cine învaţă alfabetul, gata, se apucă de un volum”, şi să prefirăm câteva triteţi post... Admitem că toate tristeţile nu precedă, ci decurg, ca să vă ameţesc şi eu cu o filosofie de 2 ani. În primul rând, m-a nemulţumit prestaţia liberală, şi mai ales statutul nu foarte demn, nici îmbăţoşat, nuanţat al lui Crin Antonescu. Nu cred că dorm liniştiţi Brătienii. Amiciţia interesată cu vârfuri ale unui partid care reprezintă o doctrină total opusă, reiterează imaginea tandemului minunat de acum 10 ani, Quintus-Iliescu. Şi acolo, o coabitare minunată de epigramă şi proză sovietică, de bere şi Kalaşnikov. L-am urmărit duminică seară, târziu, cu dioptrii psihologice pe Crin, epigonul sălciu, plângăcios, al liberalilor paşoptişti şi moţatul cocoşel din dezbateri minore, şi am frisonat consimţind la tristeţea care, indubitabil, îl marca în momentul în care se afişa într-un tandem de inferiorităţi presupuse, dar implacabile, cu musiu ambasador şi obedientul ginerică.

Partener de penumbre

Sper să vă reamintiţi chipul acela cu zâmbet forţat şi cu lizibilă tensiune că preţul e prea mare pentru ceea ce face. Bine ar fi pentru şeful liberal să câştige Băsescu, şi nu Geoană, fiindcă ce s-ar întâmpla cu doctrina şi cu practica liberale să intre în croşetări, interferenţe, emulaţii şi concurenţe cu liderii altei direcţii, egal de importante pentru ţară?! Barem cu... nebunu' te mai înteţeai, te mai înfierbântai, niţel mai mult viril deveneai... Au păţit-o şi alţii, devenind, din motorete, ditamai motocicleta Yamaha. Decât sluguţă de lux şi partener de penumbre, mai bine Toma Alimoş de haiducii îndreptăţite. Asta ca să trec, spun aşa, ca să trec de la filosofia de Rudului la metaforita de clasa a IV-a. (va urma) NICU BOARU

 

Back To Top