După o zaveră care a dezbinat ţara timp de câteva luni, iată că am fost cât pe ce să extragem din urne (aproape) doi preşedinţi. Pentru o noapte, chiar am avut doi câştigători ai rundei a doua electorale pentru desemnarea întâiului român al ţării. Dincolo de contestări, erori minore, greşeli, de sentimente, de aşteptări sau opţiunile personale ne-am ales cu un nou preşedinte. Fie el tot cel vechi! Limita minimă dintre cei doi candidaţi este şi o să fie cheia de boltă a politicii următorilor ani.
Mandatul 2009-2014 va fi un examen extrem de dur pentru Traian Băsescu. Diferenţa minimă dintre voturile domniei sale şi ale contracandidatului său nu îi va permite să uziteze de întreaga panoplie a unui preşedinte care (şi-)a biruit (ciuruit) cu o pondere covârşitoare contracandidatul. Se invocă deja legitimitatea şi reprezentativitatea oricărei acţiuni sau demers prezidenţial. Se vor duce lupte (ab)surde pentru a se demonstra că oricare dintre acţiunile "puterii” sunt neprielnice, nechibzuite şi în contradicţie cu "o mare parte a populaţiei”! Demersuri care, în esenţă, aparţin jocului democratic, al tandemului "putere” şi "opoziţie”. Dincolo de toate acestea, în noul mandat, preşedintele Băsescu va trebui să demonstreze că România se poate trezi din coşmar, că este decisă şi croită să-şi schimbe, radical, imaginea internă şi externă.
Pentru asta este nevoie de multă putere, de o susţinere politică şi mai ales de o dârzenie ieşită din comun. Riscurile sunt enorme. Mai ales că unele vulnerabilităţi provin din propria "ogradă” a lui Traian Băsescu. Orgoliu, trufie, nepăsare, aroganţă şi suficienţă - sunt doar câteva păcate care pot deveni capitale pentru soarta politică a lui Băsescu şi mai ales a PDL. Victoria de acum nu a făcut altceva decât să crească cota de aşteptare din partea românilor. Noul mandat îi va aduce şi mai multe obligaţii, dar şi un orizont de aşteptare cu mult mai larg. Mai ales din partea electoratului. Într-o mare măsură Traian Băsescu a demonstrat că deţine astfel de capacităţi, că poate să se adapteze şi să înveţe. Victoria din recentul tur de scrutin nu îi va aduce liniştea şi cu atât mai puţin pacea politică. O să asistăm cât de curând la o iritare a celor care nu se "calează” pe liniile directoare trasate de la Cotroceni.
Inconsistenţa legislativă, imobilismul şi reticenţa instituţională evidentă a statului român, autodevorarea bugetivoră a instituţiilor administrative precum şi inexistenţa unor planuri anticriză eficiente - sunt doar câteva din marile examene pe care trebuie să le depăşească - extrem de rapid - noul preşedinte, cât o fi el de nou! Dacă mai adăugăm şi ruptura dintre preşedinte şi o majoritate politică, constituită ad-hoc în Parlament, şi de aici desemnarea unui nou cabinet - am creiona doar tuşa generală a unei ţări aflată într-un moment de cumpănă, greu şi decisiv. Atât în faţa lui Băsescu, cât şi a întregii clase politice se află un prag extrem de important: nu pot să depşească criza singuri, izolaţi, pe picior de război şi în contradicţie perpetuă.
Se poate menţiona şi o polarizare excesivă, se poate discuta şi despre o mare confruntare dintre două mari părţi ale României. Luate împreună, aceste două "platforme”, atât cea "pro-Băsescu”, cât şi cea "pro-Geoană”, însumează cam 10,5 milioane de români. Cu doar puţin peste o posibilă majoritate naţională (dacă luăm în calcul faptul că populaţia României ar fi de circa 20 de milioane de locuitori). Restul românilor, de circa nouă milioane, nu au participat la vot sau nu au acest drept. Ca urmare, acest segment, alăturat celor din tabăra "contra”, va face parte, întotdeauna, din corul contestatarilor acţiunilor lui Băsescu. Iată de ce, între 2009 şi 2014, "căpitanul” Băsescu va fi nevoit să conducă "nava” numită România nu numai prin furtuna dezlănţuită de criza economică, dar şi printre stâncile de cremene ale politicii naţionale.
Într-un alt context, glonţul de argint, aşa descântat de ursitoarele coaliţiei anti-Băsescu, stropit din belşug cu descântecele mogulilor a şuierat pe lângă urechile lui Băsescu. Acum, din tufişurile politicii locale nu se mai vede altceva decât coada îmbârligată a lui Crin Antonescu şi urechile de elf ale lui Geoană. Dacă Băsescu şi-a văzut sacii în căruţă şi pare să stea liniştit din punct de vedere politic, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre Geoană. Furia mogulilor la adresa lui Geoană, nu doar politică sau pentru înfrângerea sa, cât din punct de vedere financiar - deoarece s-au tocat bani grei pentru debarcarea lui Băsescu -, va izbucni. Dar mai cu seamă a fost pus la încercare orgoliul mogulilor. Care a fost rănit şi... ferfenţit. Umilit şi terfelit de... râsul marinarului!