Zilele pe care le trăim sunt triste şi negre. Dacă Generalul Iarnă îşi arată iarăşi puterea, iată că pe firmamentul ţărişoarei au mai apărut destule griji. Pentru majoritatea românilor grija zilei de mâine este tot mai apăsătoare şi dureroasă şi nu dă doi bani pe atacuri energetice sau făclii ori cravate violet, care să justifice neghiobia unora pentru una sau două seri de confruntări televizate. Ca şi cum în restul zilelor ar fi fost niscaiva genii neştiute?! Grija oamenilor este pe zi ce trece mult mai apăsătoare şi presupune plata căldurii, a ratelor, a curentului electric sau a hranei. Şomajul, lipsa comenzilor, falimentul şi nesiguranţa au devenit atât de pregnante şi au generat psihoze printre cei care nu mai ştiu ce să facă pentru a supravieţui. În tot acest timp, circul ridicol şi penibil cu atacuri violete şi bodyguarzi energetici au devenit principala preocupare a unor oameni care ar fi trebuit să aibă cu totul alte griji prin natura funcţiilor pe care le ocupă.
Ruleta rusească
În disperarea pentru a mai aduce o mahmudea în visteria statului au fost puse noi dijme, noi biruri care nu fac decât să grăbească sfârşitul firmelor care avut neghiobia să creadă că vor supravieţui şi în acest an. Disperarea statului de a colecta cât mai multe fonduri pare să fie justă la o analiză sumară şi poate justifica într-o mică măsură introducerea altor noi biruri.
Dar efectele sunt devastatoare. În primul rând a dat liber haitelor de inspectori, de hiene cu legitimaţie care au pornit la vânătoarea celor care au devenit peste noapte interlopi, evazionişti sau cei care subminează economia înfloritoarei noastre patrii multilateral dezvoltate. Aşa se face că toţi micii întreprinzători au devenit peste noapte nepumanii, chiaburii sau cei care sug sângele poporului! Ca atare braţul organelor de control, al agenţiilor sau inspectorilor este înditruit să se abată fără cruţare peste cei care nu vor să plătească dijma către stat şi se tolănesc peste saci de bani ori au burduşit pernele şi geamantanele cu valută. Pare un scenariu apocaliptic şi am cumplita senzaţie că m-am întors în anii cei mai negri ai comunismului, când Ana Pauker şi cu Dej ţineau morţiş să bage spaima în burgheji.
Recent, un bun prieten îmi povestea că firma sa, minusculă şi cu doar cinci angajaţi mari şi laţi, a ajuns la fundul sacului. Că de la începutul anului a avut controale zilnice de la aproape toate instituţiile existente şi care au puterea de a face verificări sau inspecţii. Cei cinci oameni muncesc pe rupte şi se luptă să-şi menţină clienţii chiar dacă ei nu fac „ajustări”, „indexări” de preţuri şi au proasta deprindere de a face totul cât mai bine, cât mai legal. Ei bine, avalanşa verificărilor, inspecţiilor şi toptanul de procese verbale, inclusiv creşterile impozitelor sau taxelor i-au adus în situaţia de se întreba dacă nu cumva au devenit duşmanii cei mai mari ai acestei ţări.
Cazul acesta pare minor şi de neluat în seamă. Mai ales dacă facem apel şi la o scuză: că aşa se menţine autoritatea statului, se combate evaziunea şi că se protejează cetăţeanul. Posibil să fie o scuză demnă pentru idioţi şi cretini. Avalanşa de controale şi inspecţii, suprataxarea şi supraimpozitarea nu au fost niciodată măsuri care să asigure dezvoltarea, creşterea sau progresul. În schimb au încurajat hoţia, evaziunea şi tot noianul de ilegalităţi! Deocamdată aceste haite de inspectori, controlori sau alte organe nu fac altceva decât să grăbească falimentul micilor IMM-uri şi nu mai e mult până când cei cinci „interlopi” vor trage oblonul prăvăliei şi vor merge să ceară şomaj!
De la statul român, care are o ură şi aversiune de nedescris faţă de iniţiativa privată. Nu am auzit niciodată ca vreun organ cu drept de viaţă şi de moarte asupra firmelor verificate să fi făcut un control preventiv sau să se fi consultat cu cel verificat şi eventual să-i ofere o brumă de consiliere ca să nu cadă în păcat şi să fie eventual sancţionat.
Practic, statul român vede în oricare agent economic, orice IMM, orice iniţiativă privată tentative de încălcare a legilor, o reţea de infractori sau un - încă - nedescoperit cuib de infracţiuni! Iar cât timp statul român şi autorităţile ale privesc orice iniţiativă privată ca pe ceva de natură ilicită, rămâne un fapt foarte grav: criza a făcut ca neghiobii şi idioţii să fie cât mai vizibili! Şi dacă au puterea, carneţelul de procese verbale în mână, pulanul... a fost, este şi o să fie vai de noi.