Aşa motiva o duduie, gen (... nu prea feminin!) ţaţă cu niscaiva situaţie materială, prezenţa într-un şir interminabil de persoane aflate la vaccinarea antigripală. Era duminică, ora 14.00, laboratorul lucra în afara programului şi cu toate motoarele duduind. Lume de pe lume. Oameni în vârstă, condiţie socială medie spre bunicică. Toţi în aşteptare înfrigurată, într-o teamă care se dispensa de senzaţiile de frig şi foame. Nimănui nu-i mai păsa decât de viaţa lui (!?), de spaima care îl cuprinsese.
Cu mici variaţiuni, justificarea aşteptării lor de ore întregi, într-o duminică friguroasă; raţiunea dârdâielii lor dinăuntru se regăsea în ceea ce spusese atât de limpid şi de raţional amărăşteanca ”citată”: cum să nu fii şi tu primejduit de virusul X, când el l-a lovit pe "însăşi”, pe "înşişi” pe "actorul” cutare! Inutil să le spui că mai muriseră vreo 80 de fiinţe, care se bucurau de statutul "actorului”: erau oameni. Nu, se vede că nu erau... la fel de oameni, sau erau, vorba lui Orwell, mai puţini egali decât acesta. Patru zile îşi bătuse guriţa, de echivocuri lucrative, ministrul de resort; îndemnase, ameninţase, cerşise - erau bani la mijloc, şi nu puţini - prezenţa la vaccinare.
Existau peste 1 milion de fiole. Aici era vorba de reţele de profitori, de comisioane astronomice, de care tagma asta nenorocită a farmaciştilor şi a dregătorilor hulpavi din ministerul sănătăţii nu putea fi frustrată. Deci, zambila de ministru chemase, dar în zadar. Nimic n-a mers, până când maşinăria prostiei naţionale, industria zvonistică, ţăţismul şi ignoranţa nu şi-au băgat, spre sporul vertical al părului, degetele în priza cu 220 a anxietăţilor obscuratiste: "A murit actoru' ”.
Dacă moartea îi atinge şi pe nemuritori, atunci eu, Gicuţa, şi Năică al meu suntem la cheremul iasmei.
Să nu uităm acest fenomen... african sau de tombuctu, noi care măcinăm şi forfecăm, cu Ciutaci şi Gabriele Firea, orice strănut al lui Boc şi orice tremurături de mâini prezidenţiale. Ne credem evoluaţi, civilizaţi, "europeni”, cu aftomobil ţâţă-de-mâţă, cu căsoi etajat şi noroi îmbulbocit în curte, orăşeni de 20 de ani, cu diplomă la Spiru Haret.
Cum se întâmplă un declic, o distorsie, un pocinog - nu Doamne-fereşte, de felul cutremurului, ci o inundaţie, o zăpadă mai abundentă, o întrerupere de lumină, vreo pandemie - prompt resorturile înapoierii şi handicapurile necivilizaţiei sufleteşti şi ale inculturii îşi iţesc corniţele de drac ale eresurilor şi ale unei colosale înfricoşări şi inadaptări. Ajungem, cum s-a şi întâmplat, până la a ne călca în picioare, la a ignora tot ce este minimală convenţie de urbanitate între noi. Auziţi: "dac-a murit actorul X, atunci noi, care, de...”. Păi dacă mureau Patriciu, Vântu, Voiculescu - pentru că uneori, rar de tot, şi miliardarii în euro mor? O dată la două-trei sute de ani! Dacă murea Tom Cruise? Asta barem, fiind "mai mare” decât cupletistul nostru, ar fi indus americanilor o spaimă milenaristă, soldată cu milioane de sinucideri. NICU BOARU
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea