Pot să spun că am deschis ochii asupra „realităţilor” din jurul meu destul de târziu. Era cam prin anul 1985. Discutam, la vremea aceea, cu un absolvent, de mare calibru, al celebrei „Fane Ideologu”. 

Băiatul respectiv era tobă de carte. Deştept cât trei sferturi dintre eroii neamului de azi - care ţin capul de afiş al ziarelor şi se fâţâie pe la TV-uri cât este ziua (şi noaptea) de mare. Neavând de unde să aflu mai multe despre patria multilateral-dezvoltată, nepricepând cum nu se leagă megaproducţiile de sute de tone de oţel, de betoane şi de alte „succesuri” ale economiei-de-stat-centralizate şi cum se făcea de îmi pierdeam nopţile pe la cozi pentru „carne de 29” sau „adidaşi” - în loc să stau prin cele câteva discoteci care-şi (mai) permiteau luxul şi libertatea organizării unor „serate” sau „reuniuni dansante” (musai organizate de UTC-işti) - l-am abordat pe fălosul premiant.


Era năucit de întrebările mele. Multe şi toate grele. Sărmanul proaspăt activist cu patalama oficială a stat şi a cugetat adânc. Era bine crescut şi un mare admirator al părinţilor mei. Mânca dintr-un măr - luat din grădina tatălui meu. A ronţăit la acel măr până aproape de cotor. Sătul, şi de măr, dar mai ales de insistenţa cât şi de ignoranţa mea, el a luat cotorul de măr şi l-a aruncat pe acoperişul casei de lângă noi. „Vezi ce face acest cotor?! Cam aşa este şi pe la noi, la PCR. Eu nu sunt altfel. Iar acoperişul şi ţiglele de pe casa asta nu sunt altceva decât Partidul Comunist şi Sistemul. Ca să-mi găsesc loc pe undeva ar fi trebuit să fiu, şi eu, o ţiglă! Aşa, cum nu-s decât un biet cotor de măr, - care o fi fost el tare bun -, nu am loc pe nicăieri. Ţigla, pe care trebuie să o înlocuiesc eu, ar trebui să fie spartă!” Şi, timp de multe ore mi-a explicat „tainele” accederii în schema de partid. El îmi spunea că niciodată, nicicând, pe la noi, nu va fi să fie altcumva! Nici azi nu este altminteri!


Cazuri


Nuţu Cămătaru obţine satisfacţie la CEDO. Prostia instituţionalizată din Justiţie a făcut să mai încasăm, ca ţară, o condamnare la CEDO. Lotul Penescu & Făcăleaţă au fost eliberaţi acum câteva zile, după nouă luni de arest care nu au contribuit cu mare lucru la ancheta cazului în care au fost implicaţi. Un fost judecător, tot şef, de pe la Câmpina, a fost mazilit din magistratură pentru că a luat şpagă şi a făcut tot ce se putea să ia banul gros de la fraieri. Ex-judecătoarea, fostă şefă pe acolo, a primit o condamnare. Cu suspendare! Tot zilele trecute un ex-şef al SRI Prahova a fost condamnat că a cerut şapagă şi a fost implicat în nişte afaceri care i-ar fi făcut şi pe don Corleone sau Al Capone să se ruşineze. Că erau mici copii!


Ce credeţi că a decis Justiţia? Trei ani de pripon! Dar tot cu suspendare! Ar fi nevoie de sute de pagini să se spună în câte a fost implicat. Tot zilele trecute am aflat că un om care a suferit chinuri cumplite a fost torturat de către fosta Securitate şi a fost despăgubit, de către actuala Justiţie, tot din România, cu 0,00275 eurocenţi/minut, din cât a stat arestat şi torturat! Cam atât valorează suferinţele, demnitatea şi onorarea acestuia în accepţiuna unor magistraţi români. Care, din jilţurile lor, au decis că disidentului nu i se cuvin reparaţiile solicitate.


Omul ceruse o reparaţie din partea statului care i-a produs suferinţă fizică şi morală prin internări obligatorii, violarea locuinţei, a corespundenţei, limitarea liberei circulaţii. Ei bine, mega-magistraţii lui peşte prăjit l-au refuzat. Pe motiv că disidentul s-ar fi "bucurat” - şi aici trebuie să cităm - "de o reparaţie morală în perioada ulterioară Revoluţiei din 1989” prin primirea unor distincţii, recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, apariţia în manualele de istorie şi în enciclopedia de istorie şi prin numeroasele articole şi emisiuni televizate despre curajul manifestat în lupta împotriva comunismului - apreciază Tribunalul Bucureşti.


Epilog: Cam aceasta este lumea în care trăim noi acum. O lume în care avem iluzia că autorităţile statului: poliţişti, procurori, judecători, primari, consilieri, deputaţi, senatori, avocaţi, jurişti, doctori, profesori, ziarişti ş.a.m.d. nu au altceva de făcut decât să ne sară în ajutor când avem un necaz sau o mare problemă. În junglă nu ai decât o singură variantă: vânezi sau eşti vânat!

Back To Top