Mai că l-aş numi „tragic”, dar aş conduce atunci ideea spre ceva nu foarte uşor de înţeles la paralela 45. „Aici, în nemica” - cum se exprima un poet iaşiot, mult drag stălucitei pleiade de străluciţi eseişti de acolo - nimic nu e complet constituit, în consistenţă şi culoare, cu cap şi coadă, alb, nuanţat sau negru. Nici contradicţiile nu intră într-un oximoron, cum ar zice aceiaşi poeţi, de felul „marmură caldă”, „suferinţă dulce”; aşa că, nici declinul nostru nu are ceva tragic, nu e nici comic, e un „ce” grotesc, cu adaosuri de mahala, fără cutremur interior şi fără nădejde.

Piticenie şi pidosnicie

Nimic săltat, dar nici vreo pogorâre în sine, de unde, printr-o răscolire să te întremezi, organizezi şi reîntemeiezi.
Oricât de onestă ar părea echipa lui Boc, oricâtă energie şi laborare ar pune în proiectele şi iniţitiativele ei, un vierme muşcă la rădăcina hreanului şi ceva de fatalitate din veac vămuieşte cu zădărnicii orice pornire. E şi greu să începi o desţelenire şi o inaugurare (de şantiere, de legi, de domenii, de profituri noi) când ai în spate o funestă lucrare parcă întărâtată de necuratul în a perpetua inerţii, populisme, plăţi secătuitoare de datorii pentru edecurile secu-politicastre ale sprijinitorilor din umbră, din finanţe, din televiziuni, dintre aparatcicii de odinioară (celebra „garnitură a treia”), perpetuaţi prin şantaj în guvernările eteroclite şi sterpe de până acum.

Moroiul sau nenorocul

Fără viziune, fără doctrină, fără ştiinţă a orizontului de aşteptare al românilor mai luminaţi, stânga liberalizată prin averi, dreapta - mai ales cea liberală - „goşizată” prin înfricoşări şi arătări de dosar s-au dovedit nu o apă şi un pământ, ci rezultatul... omogenizării acestora: un noroi. Un moroi. Un nenoroc. Li s-a adăugat demisia şi subţierea societăţii civile, tot mai anemice, mai cumpărabilă. Suntem, apoi în ţara ţâvnei îmbăţoşate şi a umilinţei cu capul în ţărână şi fundul în sus. Dezgustul de politică, lehamitea de politicieni se rezolvă la cafine central cu bătut din buze ore întregi despre teribila criză a rapiţei. Nu există concurent serios în niciun domeniu - metafizică, ecologie planetară, fiziologie proprie carentă - pentru a coborî de pe podium inamovibila voluptate a „analizei politice”.

Partidul-lift

Orice şi oricine ar face sau s-ar ivi cu şanse de validitate va fi tăgăduit cu scepticism sentenţios de holbaţii de la mantinelă. Nu duci lipsă de ciutaci, indivizi cu laptop şi umorale moderatoare de la televiziuni cu partid-lift. Şi cum garniturile executivului ca şi echipele ministerelor nu sunt coagulate după strălucirea diplomelor şi betonul cv-ului neminţit, atunci căinarea populară, exultanţa comentatorilor şi debutul apocalipsei de două parale sunt iminente. Iar guvernele sunt trase parcă fatal sau sunt împinse din interior de golul prezumţios al incapacităţii unora dintre deţinătorii de portofolii spre cele mai scandaloase pasive.

Back To Top