De ce, de exemplu, trebuie să agravăm suzeranitatea UE asupra noastră cu excese de umilinţă şi chiar cu iniţiative proprii de autofraudare

Avatar

Cum putem marşa senin (vorba vine! cumplit de interesat, acesta-i adevărul) la pârjolirea şi anihilarea pe sute de ani a potenţialului agricol, turistic şi chiar ecologic al Roşiei Montana? Numai imaginea deversării acelor peste 300 mii de tone de cianuri în viscerele zonei celei mai sărace şi mai bogate din ţară şi este suficient pentru a te îmbolnăvi de insomnie cu spasme pe o lungă perioadă. Ar trebui duşi decidenţii „din faţă” (mai mici) şi eminenţele lor cenuşii din culise să vadă într-un cinematograf de tip american, în nişte condiţii spectaculare, cam ca la Avatar, tot filmuleţul SF şi horror al viitorului plauzibil din Apuseni. Acolo unde Goga, jelind sărăcia care-i îndemna pe oameni să pribegească, să cerşească din poartă-n poartă, vorbea de aurul nostru strămoşesc. Acum aproape înstrăinat.

Izvodiri năucitoare cu „fâlfâiri de arhanghel”

Dacă adăugăm acestei luminate gândiri şi decizia de a adapta agriculturii şi grădinăritului românesc o foarte discutabilă şi până acum netestată pe glob măsură de a îngrăşa solurile şi de spori producţia legumicolă - constând în tratamentul cu niscaiva chimicale nu dintre cele mai benigne cu putinţă – avem cu siguranţă în faţă lista deja dramatică a unor izvodiri năucitoare. În doar două luni!

Nu sunt chiar de neînţeles drăcăriile, gândirile contorsionate, dizarmonia conclavului guvernamental. La fel ca la celelalte două partide importante, nici PDL-ul nu oferă imaginea unui Eden populat cu fâlfâiri de arhanghel. Greii partidului au interesele lor din plasa cărora ei înşişi nu pot scăpa şi în care sunt prinşi şi plevuşca partidului şi protagoniştii „colegilor” liberali sau social-democraţi.

Cei 1600 uniţi în cuget şi simţiri

Sunt, apoi, echipele subsecvente, de care vorbeam mai sus, cumplitele reţele cu ramificaţii judeţene de interese şi recompensări, de dependenţe, obligaţii economice şi chiar cumetriale. Există de asemenea „caracuda” imensă numeric şi cumplit de nesăţioasă, plantată de succesivele guvernări şi servindu-le, uneori, pe faţă: oamenii lui Năstase, ai lui Hrebe, ai lui Tăriceanu, Iliescu, în cabinetele miniştrilor de azi, în laboratoarele puterii, între paznicii aparent somnolenţi de la Cotroceni, la pază, în Servicii... Un exemplu: numai aparatul de la Camera Deputaţilor  are peste 1600 de salariaţi! Chiar toţi să fie uniţi în cuget şi simţiri? Prin toţi să treacă visul reformei politice, al condamnării comunismului şi al reaşezării punctelor cardinale?

Back To Top