La mijloc de făurar, semnele bune ale unui reviriment cât de anemic întârzie. Sau sunt şi ele mai firave decât apropiaţii ghiocei. Mai degrabă, ne aduc... ghiocei la tâmple, ne albesc de griji şi nelinişti, nu ne „confortează psihic ca să mă exprim pe radicale”. Iar populaţiunea valahă, nu foarte activă decât bucal şi... oral – la plăcinte şi voroave – se prevalează, uşor masochist, de dandanalele şi slăbiciunile guvernului, pentru a despica fire, a se întrece în „diagnoze & expertize”, în a deduce interese oculte (numai acest adjectiv e preferat) şi avantaje (neapărat!) uriaşe (bineînţeles!).
Aeroportul nădejdilor noastre
De partea celorlalţi, hăis-cea-ul şi poticneala, ceaţa în tigve şi vedetismul prezenţei neobosite şi îndelungate la TV aduc ponoase şi retarduri, devieri şi oişte-n garduri mai păgubitoare decât toţi... mai inteligenţii din celebra poveste a lui Creangă. Dacă le adăugăm „subiectivelor” şi pe cele „obiective” – o zăpadă cam ca prin anii ’50, ploi torenţiale, frigorniţe ruseşti – atunci nu prea văd ce aeroport deschis pot găsi pentru decolare nădejdile noastre.
La mijloc de – în nici un caz „codru”, de unde codri?! – şes plat boltit şi înnoroiat, şi presa noastră, cea de toate morţile şi oservirile, şi noi, cei imparţiali mereu în căutare de sujeturi, mici, mari, mediocre, infime – care să merite clănţănirea şi mărunţirea savantă şi cu nerv patriotic - am ajuns, prin hazard, şi la cestiunea pensiilor „nesimţite”. Tone de hârtie, ore, seri, nopţi de televiziune incendiată şi motivată din nou prin hazard.
Mai vino mereu noaptea pe la noi...
Din nou, Boc şi-ai lui sunt luaţi la refec: jos pensiile mari; dar ce, noi n-am contribuit la buget zeci de ani?; ce-i cu regiile, sunt stat în stat?; ce-i cu duduia Popa, amanta-scuze! – lui Voiculescu, sau cu icsulescu care, ca şi chelia famelicului Bogdan nu-ştiu-cum de la liberali, a ajuns adjunctă la cutare bancă, sau cutare... vacă de muls, cu salariul mai mare decât al lui Mugur guvernatorul şef? Bine le face! Cum de îndrăzniţi? Apare patriotul naţional Păunescu, intervine văduva Vrâncioaia, se strâmbă Ciutacu, explodează Badea care, oricum, vine mereu noaptea pe la noi.
Generali apţi de chef
Oricum ai face, deranjezi pe cineva. Şi cineva... este mulţi! Când au fost scoşi la pensie zeci de mii de ofiţeri şi alte categorii, cu sute de milioane (acum 7-8 ani!) plăţi compensatorii, nimeni n-a zis nimic. Vlăjgani de 48-50 de ani intrau la pensii de 30-40 de milioane cu o desagă de bani în plus ca primă de fericită începere a perioadei de redactare a jurnalului intim. Veneau apoi magistraţii, politicienii şi alţi îmbuibaţi. Toate guvernările şi toţi preşedinţii s-au pretat, măgulind orgolii şi racolând susţineri, la ridicarea în grad cu sutele - de geme ţara de generali în rezervă şi activi, toţi robuşti ca pentru a atinge suta de ani, apţi de chef şi recăsătoriri nenumărate –, la primăveri şi înfiinţări de organizaţii „non-profit” unde, totuşi, totuşi, salariile auto-stabilite, şi, deci, pensiile erau de miliardari. Intervine, apoi, învoiala şi complexul „caprei”: de ce, eu profesor, inginer, etcelerist, să am 12-13 milioane/lună şi generalul cutare să aibă 80-100? Şi dă-i, şi dă-i din buze, buzişoare şi buzoaie. NICU BOARU
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea