Un Iliescu bolborosind, întunecat, asupra foii albe de hârtie, un Năstase ajuns un biet atelaj sau ataş, cumplită degenerare a unei trufii de vizir, un Diaconescu care îşi masca şi apetitul de putere şi „cocoşismele” inerente glandelor masculine la 50 de ani, un Geoană parcă mai puţin săltăreţ şi de care a început să ne cam fie milă...
Ne-am ales cu o copie mai... pregnantă a unui Năstase de altădat’, mai eliptic în cinismele formulate mai puţin expert decât profesorul de la o facultate paralelă, Titu Maiorescu, la care junele Rastignac s-a şcolit în veleităţi şi venalităţi de ambiţii şi viclenii proceduristice. O paranteză dacă-mi cabulipsiţi: cred că porecla „micu Titulescu” este exagerată, ba chiar nemeritată. Nu se justifică nici chiar fizic.
Titulescu, adevăratul şi singurul, era un bărbat şi mai urât, atât de urât încât devenea interesant şi chiar irezistibil, ca un şarpe... inteligent. Avea un halou de inteligenţă virilă, captivantă prin spectacolul fosforescentei elaborări mentale perpetue. Victor al nostru „pontează” la altă categorie: un tip dezagreabil ca facies, infatuat, precum şoferii de Formula 1 sau fotbaliştii cu rating muieresc, un macho, un top-model, un „incub” care suge noaptea energiile sufleteşti şi de liubov ale femeilor. Cred că petrece multe zeci de minute dimineaţa în faţa oglinzii. Este tipul masculin care va arăta bine la bătrâneţe. Şi, cum ar scrie o Planetă de papagal: „va trăi până la 91 de ani, se va mai căsători de două ori, ultima dată cu Veta, fiica miliardarului cutare, cu care îi va avea pe Rozalinda şi John Murgoci, zis „micul Belmondo”.
Nici social şi cultural cei doi nu se aseamănă. Personajul istoric este un exemplu de tenacitate a osârdiei academice şi a autoconstrucţiei, un orator galvanizant, un spirit democratic indefectibil, un om care a urcat trudnic, dar şi luminos şi intens, toate treptele instrucţiei; este creatorul unor lucrări inconturnabile (cum se zice!) precum şi a unei publicistici sociale şi al unor însemnări personale în care dăruirea artistică se simte de la distanţă. Bipedul contemporan cu care este analogizat piratereşte ne oferă pilda ascensiunii viclene şi întortocheate a unui tânăr de condiţie socială şi morală joasă, implicat în chestiuni murdare sau tulburi – vezi cazul văduvei marelui Lucreţiu Pătrăşcanu. O căţărare de Dinu Păturică – adică de ciocoi nou ars de apetituri ignobile.
Nu l-am auzit pomenind de nici un reper cultural din dezbaterea contemporană de idei. Filfizon cu un meniu complet al derizoriului contemporan: maşini, dănţuială, şmecherii, vendente şi vedete. Ce noutate ideologică?, ce consolidare a stângii? A ştiut bine vulpea bătrână ex-cotrocenară ce alege. O cât de mică ambiţie individualizantă nu îndrăzneşte să-şi scoată din înjghebarea puţintică „Titulicea” al nostru. I-ar fi fatal.
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
