Dacă acum avem o scuză – nenorocita de criză care nu mai trece –, ce scuză o să avem, oare, mâine, după ce aceasta va trece? Paradoxal, statul român vrea să convingă pe oricine că traversăm cu oarecare temeritate şi curaj perioada de restrişte. Că aşa, de la sine, „ne descurcăm”, că ne merge bine şi alte prostii de felul acesta. Din nefericire, avem iarăşi o dovadă evidentă a faptului că nu există niciun fel de suprapunere între agendele omului de rând (care încă îşi mai permite să aibă o agendă) şi cei care ne conduc. Cred că mulţi îşi doresc să aibă parte de o zi – măcar – în care aleşii neamului, autorităţile, instituţiile, statul în sine să-şi uite mesajele aşa zis optimiste şi să nu mai fie precupaţi, îngrijoraţi, atenţi, grijulii cu noi! Să ne lase-n pace şi să-şi facă treaba pe are o au! Dincolo de culorile politice ale celor care ne-au condus în ultimii 20 de ani, ar fi fost nevoie nu numai de diplome, CV-uri, discursuri şi proiecte. Ar mai fi fost nevoie şi de onoare, cuvânt, principii şi o minimă doză de moralitate. Nu am avut parte de ele!

Năstase şi ai lui

Recenta desemnare a lui Adrian Năstase ca preşedinte al Consiliului Naţional al PSD a demonstrat că nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă şi că totul se transformă! Echipele şi alianţele conjuncturale din PSD au dovedit că nu au destulă putere să se rupă de un trecut incert, neclar şi suspect. Regruparea de forţe are un fect straniu pentru PSD Prahova. Dacă iniţial Adrian Năstase era garat pe o linie moartă, prin susţinerea – deloc discretă – a lui Ponta şi prin realegerea lui Năstase ca preşdinte al CN al PSD se poate spune că printre cei care au mizat pe un cal câştigător ar fi Mircea Cosma! Cel care l-a cules de pe drumurile bejeniei  mizilene şi l-a susţinut în cursa către conducerea celui mai important organism politic al PSD. Vom vedea dacă acest traseu are vreun fel de legătură şi cu omul de rând sau cu necazurile, problemele şi speranţele acestuia. Greu de crezut că-i vom vedea pe Ponta şi pe Năstase printre ceferişti sau disponibilizaţi, ori profesori sau funcţionari care se tem pentru viitorul lor. În esenţă PSD are nevoie de o cu totul altă atitudine faţă de bazinul său eletoral. Dacă vrea să însemne ceva pentru viitorul politic şi nu doar conservare în proiect şi o nostalgie distructivă a vremurilor când brandul nea Nelu spărgea urnele şi capetele celor care îl contestau.

SUA ne vede bine. Aşa cum suntem

Recentul raport al Departamentului de Stat al USA a demonstrat că mai avem tare mult până vom fi consideraţi o ţară cât de cât normală. Şpagă, lene, corupţie, Justiţile tălâmbă, iar singura lege care se aplică este cea a junglei. În faţa acestei analize au fost mulţi care s-au grăbit să arate către actuala conducere a ţării şi să o culpbilizeze. Un eşec total! Pentru că, o ştim cu toţii, răul nu vine de acolo. Nu neapărat. Nu cred că Băsescu îl pune pe judecătorul X să-l elibereze pe interlopul Y. Nu cred că Boc îi interzice unui edil oarecare să acceseze fonduri europene sau să-şi întreţină comunitatea. Lene, minciună, complicitate, hoţie – sunt  doar câteva „mici” păcate pe care le considerăm, pe zi ce trece, cât mai „fireşti”, acceptabile sau, şi mai grav, utile pentru cine ştie ce realizare a unor iluzii personale. De aici, din zona aceasta începe marele rău, locul de unde izvorăşte marea mocirlă. Din care nici CAER, nici tratatul de la Varşovia nu au reuşit să ne scoată! Cum nu vor reuşi nici NATO, nici UE şi nici spaţiul Schengen sau moneda Euro să o facă.

Dacă se spunea că suntem mioritici, iată că acum devenim un fel de sectă a lui Moon. Că ne pregătim o sinucidere colectivă. De gât şi brăcinari cu ciobanii cei răi, cu Mioriţa pe rol de fată bună la toate, cu purcel şi căţel. Ce nu-i prea clar este faptul că nu se ştie cine o să ne mai zică din fluieraşul de soc... Dar se rezolvă cu o manea, că tot le iubim, pe tăcute, atât de mult.

Back To Top