În călătoriile sale spaţio-temporale Bryson se întâlneşte cu cercetători excentrici, competitivi, obsedaţi, de multe ori ridicoli sau chiar de-a dreptul descreieraţi, în încercarea de a înţelege ce s-a întâmplat între Big-Bang şi naşterea civilizaţiilor. A încercat (bietul) să înţeleagă cum am ajuns să devenim din nimic ceea ce suntem, şi cine ar putea să-l condamne? Lectura cărtii, „A Short History of Nearly Everything” (O scurtă istorie despre aproape tot), apărută în anul 2003 şi, un an mai târziu, în Spania, mi-a produs o asemenea satisfacţie, că imediat am încercat să conving puţinele cunoştinţe pe care le am că este o carte care merită şi trebuie citită. Deşi am folosit toate metaforele pe care le bănuiam funcţionale, am obţinut doar o nemeritată recoltă de priviri condescendente şi nedisimulate schimbări de temă. N-am renunţat uşor. Am sugerat că această lectură poate face pe cineva să se simtă ca după un masaj profesional, o cină romantică şi Denzel Washington rătăcindu-i printre cearceafuri, dar am fost privită cu şi mai multă neîncredere. Cu alte cuvinte, n-am auzit, por Dios, de George Clooney, cel mereu dorit între cearceafuri?

Pentru a relua o rubrică

În fine, asta nu mi-a trecut prin minte, probabil pentru că tocmai savurez un delicios cocheteo
afro” şi pentru că nu mi se pare nimic în neregulă cu Denzel (dar, mă rog, o fi vârsta).

 

Deznădăjduită, am folosit chiar teribil de riscanta comparaţie cu satisfacţia de a citi o carte bună şi, cu asta, mi-am semnat condamnarea. Acesta este, aşadar, motivul pentru care am reluat această rubrică. Din câte ştiu, cam toate editurile au în organigramă câte un şmecher cu fler. Este posbil ca această lucrare să fie deja tradusă şi atunci îmi rămâne doar să vă rog s-o citiţi (n-am să risc nicio momeală şi nicio comparaţie, pentru că, vă jur, după atâta timp nu prea mai ştiu ce merge la voi).

O anecdotă sau poate două

”Am evoluat din maimuţe? Să sperăm, dragul meu, că nu este adevărat, însă dacă aşa este, să ne rugăm să nu ajungă toată lumea să cunoască acest lucru” (Comentariu atribuit soţiei episcopului de Worchester după ce i s-a explicat în ce constă teoria evoluţionistă a lui Darwin).

 

Cineva a spus odată că un fizician este mijlocul prin care atomii se gândesc la alţi atomi. Drăgut, nu? Ei bine, fizicianul Leo Szilard îl anunţă într-o zi pe amicul său Hans Bethe că se gândeşte serios la a scrie un jurnal. ”Nu-mi propun să-l public - asigură. Mă voi limita doar la a înregistra faptele pentru ca astfel Dumnezeu să fie informat”. „De ce, crezi că Dumnezeu nu cunoaşte faptele?”, întreabă Bethe. „Bineînţeles că le cunoaşte - răspunde Szilard -, însă nu cunoaşte această versiune a faptelor” (Hans Christian Von Baeyer, ”Taming the atom” – „Controlând atomul”). Vă doresc sincer să aveti posibilitatea de a cunoaşte şi această versiune a faptelor.

Back To Top