Când a fost ministresă, nemoarta Ecaterină n-a făcut nimic pentru a împiedica tinerii profesori să nu plece din învăţământ. Directive majore legate de regenerarea morală, cultul valorilor prin şcoală - nici nu se poate vorbi. Acum Guvernul trebuie să dea, pentru că asta e treaba lui. Iar Guvernul odată dă, apoi retractează, după care nuanţează într-o consecvenţă uluitoare a inconsecvenţei şi emasculării. Una dintre cele mai slabe guvernări de după '89 îşi conjugă aportul negativ, întru declinul generalizat al ţării, cu neseriozitatea totală a unui legislativ umoral, lipsit de perspectivă, hadâmb (adică total călărit de niscaiva miliardari în euro, trăgători de iţe pentru aceste fantoşe).

De partea cealaltă, preşedintele amestecă un populism ceva mai cultural şi mai neagresiv decât al lui Becali şi Vadim cu un cinism de zile mari. Când, acum aproape un an, n-a achiesat la o sporire de pensii pe care PSD-ul şi PNL-ul (în modul cel mai nedoctrinal) o propuseseră, devenise prin acest simplu şi motivat refuz fiara neagră a vieţii sociale româneşti. La mărirea aceasta (pe care e bine să nu uităm), pe care au votat-o şi liberalii, la început, Băsescu nu s-a mai opus: o să devin din nou ţinta tuturor atacurilor, şi-o fi spus el. Calculele cu care refuzase mărirea pensiilor acum un an sunt aceleaşi cu care vine acum şi premierul. Odată erau bune, acum nu sunt bune. Numai că, au dreptate şi cei din sistemul sanitar, alături de profesori. Uşor cinic, prezidentul le aprobă şi lor.

O să vină funcţionarii publici: le dăm şi lor. Şi în alte ramuri, resorturi, categorii. Ei să nu binemerite? Cine o fi având dreptate? Ei, guvernanţii, chivernisitorii (chipurile) bugetului? Parlamentul, adică mistuiţii de justiţie socială, închişii în idealul înălţării ţării? Noi, moştenitorii extraordinarei descoperiri sociale numite „trebuie să ne dea, că d-aia sunt acolo”? Dumnezeu o va fi ştiind, fiii moşului

Nicu Boaru

Back To Top