O familie numeroasă trăieşte într-un cort încropit din celofane, saci de plastic şi pungi din polietilenă. Este o familie formată din oameni sărmani şi nevoiaşi, părinţi dar şi şi copiii lor, mulţi, cam cât o jumătate de clasă, stau de aproape un an pe stradă! La doi paşi de centrul urbei numite „Municipiul Ploieşti”.
Oraş european, dintr-o ţară a U.E. şi într-o ţară care face mare caz şi spume despre omenia locuitorilor (niciodată, ce-i drept, nu s-a vorbit despre „a conducătorilor”). Familia stă pe trotuarul de peste drum de fosta Maternitate, la patru-cinci metri de Procuratură. Au locuit până atunci într-o casă care a fost retrocedată. Imobilul respectiv se pare că-i gol şi acum, de aproape un an. Arareori cei care locuiesc printre celofane şi folii de plastic au mai fost luaţi în seamă şi se pare că de nimeni dintre cei care au condus (şi conduc metropola).
Viaţa acestor năpăstuiţi pare că nu contează! Pentru nimeni! Pentru noi, pentru absolut toţi!
Suntem umani? Suntem buricul lumii. Şi ce umani suntem noi! Suntem cei mai buni-curajoşi-drepţi-calzi-drepţi-centrul universului... doar când este vorba să dăm din gură! Suntem „născuţi credincioşi” - cât p-aci să fim creştini cu mult înainte de venirea Mântuitorului pe acest pământ!
La măcăneli suntem primii! Timp în care se rabdă de frig, de sete, există multă suferinţă şi durere!
„Aş avea loc să-i cazez. Măcar într-o rulotă!” - avea să-mi spună un om de afaceri, cu suflet deosebit de mare şi înţelegător. „Nu ştii ce vei păţi! Te vor ataca autorităţile, te vor ataca vecinii. Ţi se va spune că-i tratezi indecent, inuman!” - avea să-i spună, pe loc, un om care, de ani buni, se luptă pentru copiii sărmani din Prahova. Tot el avea să adauge: „Stau şi nu face nimeni nimic. Nu vor să se implice în nimic. Spun că, decât să facă ceva care li se va întoarce împotrivă... mai bine nu fac nimic! Dacă se implică, îi vor lua pe cei opt copii şi-i vor duce la Centrul de Plasament!”
Şi între timp se îngheaţă de frig, se rabdă de foame, se trăieşte la limita imposibilului! Se moare, băi, europenii lui peşte! Că de aceea avem „autorităţi”, „cultură”, „credinţă” şi multe palavre de spus! „Dacă aceasta este lumea, trag semnalul de alarmă. Opriţi Pământul. Eu vreau să cobor!”.
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea