Politicienii se ceartă între ei, noi îi înjurăm (aproape) pe toţi, intelectualii mediatici nu-şi reprimă indignarea, compasiunea, dispreţul şi adjectivul faţă de politicieni, cele şase milioane de pensionari trăiesc (unii) ca vai de ei, alte vreo două milioane trag targa pe uscatul mâzgos ca portari, taximetrişti, gardieni, pază particulară, câteva zeci de mii comentează în ziare, radiouri, televiziuni o realitate pe care o cam inventează, câteva sute de mii urmează să vină din străinătate cu banii de pe gresie şi faianţă concretizaţi în cea mai arătoasă rămăşiţă de Audi şi cea mai sclipicioasă vestimentaţie second-hand, bugetarii continuă "atavicul” ceauşist "se dă” sau "să ni se dea şi nouă”, sau "de ce lor şi nu şi nouă”, tineretul vrea să plece, adulţii ştiu şi nu prea ştiu ce vor - iată un peisaj pe care nu l-am schimonosit sau alterat prea mult.

Nu doar la noi se petrec cele de mai sus - la ruşi şi în celelalte republici ex-sovietice este şi mai rău, bulgarii nu ne pot da lecţii decât de furturi de maşini şi atacuri nocturne pe autostradă, ungurii băltesc, iar Occidentul mai-mai să se încline la cântarea muezinului... Suntem parcă în finalul mileniului trecut şi nu într-o aureolă de mentalitate nouă. Amărâţi cu fumuri, bogaţi cu un gol "istoric” în suflet, plictisiţi şi agasaţi, cu fandacsii şi istericale, doldora de diabet, tensiune, lehamite, griji materiale, dispreţ de toate, de la carte la Cartea uriaşă a unor sărbători în care, parcă, colosale paradigme umane s-au născut ca să ne salveze. Cât s-o putea să ne salveze. Nicu Boaru

 

Back To Top