„La cules de voturi” - ce horror, ce dramă, ce coşmar, ce viaţă tristă! Vai de mama lor; un complot universal! Zeii, ursitoarele, demonii din adâncuri şi toate Casandrele lumii au contribuit la distrugerea tihnei fostului Parlament. 

Dureri în fundul curţii în Pantheon

În recenta campanie, cu gura arsă de setea voturilor, fiecare candidat a trecut la munca de jos. La dat mâna cu prostimea şi la promis. Orice! Luna de pe cer s-a promis încă din prima zi de campanie. Ulterior au revenit pe pământ şi ne-au promis Raiul, dar tare-mi este că va fi dimpotrivă, iată urma! După patru ani de huzur, de dezinteres ori de cumplite dureri în fundul curţii. La recentele alegeri, foşti sau actuali parlamentari au fost puşi (mai mult de nevoie decât de voie) să bată coclaurile la cules de voturi şi ce a fost cel mai greu pentru boboci dar şi pentru veterani a fost să se coboare în mijlocul mulţimilor şi să dea piept cu plebea. Cei care au fost mai buni, mai dulci la vorbă, mai chipeşi sau cu lipici... au ajuns acum în Olimp, în Pantheon, la locul plin de verdeaţă (la figurat vorbind), lipsit de întristare şi durere. Aici este buba! Că noul Parlament al României ori îşi va recuceri demnitatea, importanţa şi rolul dat de statutul său, ori nu am avut parte, noi electorii, decât de mult zgomot pentru nimic.

Urma. Grumaze şi „beregăţi” de parlamentari


Crunta lovitură a scrutinului electoral coboară, precum ghilotina, spre gâtlejul parlamentarilor. Odată la fiecare patru ani ghilotina alegerilor mai retează nişte grumaze, gâtlejuri şi „beregăţi” de parlamentari. Pe unii - justificat, pe alţii - doar ca „victime colaterale”. Aşa a fost cu mulţi foşti parlamentari (îl regret sincer pe fostul deputat Ion Luchian, dar mă bucur pentru excelentul medic şi pentru omul Ion Luchian că se va întoarce la profesia dumnealui!). Nu am cine ştie ce bucurie - dar nici regrete - pentru nea-Marin-de-la-PSD sau pentru Paula Ivănescu, cea care a fost scoasă pe tuşă de confraţii ei, dar cine scoate sabia de... sabie va pieri! Aşa a procedat şi aceasta la vremea sa! Tare aş vrea să-i văd, de luna viitoare, pe Iulian Bădescu, Andrei Sava şi confraţii lor cum se bat ca nişte lei pentru ca amărâtul de românaş să simtă, măcar acum, că ACOLO, în Parlament, din 2009, are şi el o reprezentare PE CINSTE. 

Parlamentarul unui idealist

Poate că. din partea mea, este o criză de idealism. Ştiu bine ce presupune rolul, locul, funcţia de parlamentar, dar nici nu pot spune cât de mult îmi doresc SÄ‚ AM, din acest moment, PARLAMENTARUL MEU! Din Prahova, nu neapărat din colegiul unde am votat. Şi, mai mult de atât, să am Parlamentarul meu, ca român!

Dacă nu, cât o fi fost el de vot uninominal, tot inutil a fost să fie, în comparaţie cu „votul pe liste”! Semne, faţă de care ar fi trebuit - deja? - să ne îngrijorăm, se întrevăd încă de pe acum, la „negocierile pentru formarea noului Guvern”. Situaţie care nu ne aduce nimic nou, nouă alegătorilor. Am votat nume şi ce a rezultat începe să semene foarte mult cu un strigoi (a se citi moroi, fantomă etc) al fostului Parlament care stă cu lumânarea la căpătâi şi este la un pas de groapă.

Back To Top