Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Nu doar România are nevoie de un Tepes, dacă s-ar putea, acesta ar trebui clonat şi împrumutat europenilor şi americanilor.
Acum două săptămâni, preşedinţii executivi de la General Motors, Ford şi Chrysler au fost puşi la zid pentru că toţi au sosit în Washington DC cu avioanele personale, fiecare din zboruri costând peste 20 de mii de dolari. Culmea este că aceştia veneau tocmai pentru a cere un împrumut de la guvern, în valoare de 25 de miliarde de dolari, pentru companiile lor, care se află în criză de fonduri. Chiar dacă sunt firme private şi la urma urmei pot să facă ce doresc ei cu banii câştigaţi, se pare că s-au întins mai mult decât le era plapuma. 

Două scopuri în care poţi folosi elicopterul

Aceştia însă nu sunt singurii care au abuzat de privilegiile oferite de funcţiile pe care le au, ca mai apoi să pretindă împrumuturi guvernamentale.

Richard S. Fuld Jr, preşedintele executiv al companiei Lehman Brothers, care în septembrie a dat faliment, fiind cel mai mare faliment înregistrat de o companie americană, a fost chemat cu o lună şi ceva în urmă să depună mărturie în faţa unei comisii de reformă guvernamentale. Pentru câteva ore, acesta a stat ca pe jar, vădit stresat şi în mare tensiune, încercând să răspundă întrebărilor tăioase ale celor din comisie. Richard S. Fuld Jr. a luat, după cum s-a spus, între 2000 şi 2007, aproximativ 480 de milioane de dolari în venituri, pentru munca depusă, cu toate că într-un final deciziile luate au dus la falimentul companiei. De asemenea, acesta mai deţine o casă în Florida, pe malul oceanului, în valoare de 14 milioane de dolari, un apartament de 21 de milioane în New York, o altă casă de vacanţă în Idaho şi picturi în valoare de milioane de dolari. Unul dintre mahări chiar făcea naveta la muncă cu elicopterul, după declaraţiile şefului comisiei de ancheta, republicanul Henry Waxman. (nr. - dacă unii politicieni români folosesc elicopterele Ministerului de Interne pentru a merge la nuntă, americanul măcar mergea la muncă...)

Un strigăt de ajutor

Pe 11 septembrie, cu doar câteva zile înainte de a se declara falimentară, compania Lehman intenţiona să aprobe plăţi în valoare de 18,2 milioane pentru doi dintre directorii executivi care au fost concediaţi şi alte 5 milioane de dolari pentru un altul care şi-a dat demisia. Preşedintele Fuld a pus falimentul companiei pe seama unei lipse de încredere şi a haosului creat pe Wall Street. Totodată acesta a spus că îşi asumă vina pentru cele întâmplate şi că are coşmaruri noaptea, dar şi-a permis să se întrebe mirat de ce oare guvernul nu le-a sărit şi lor în ajutor, aşa cum a făcut-o cu celelalte companii. 

Preşedinţi cu venituri fabuloase la firme falimentare...

Preşedintele de la grupul de asigurări American International Group (A.I.G), Martin Sullivan, a primit 14 milioane de dolari în 2007. Acesta a fost înlăturat de la conducere în luna iunie, iar Edward Liddy a preluat fotoliul de preşedinte acum câteva luni, după ce guvernul federal a investit 85 de miliarde de dolari, cumpărând aproape 80% din companie.

John Mack, şeful de la Morgan Stanley, a încasat 1,6 milioane de dolari în 2007, iar contabilul şef Colin Kelleher 21 de milioane de dolari.
Daniel Mudd, preşedintele de la Fannie Mae, a încasat 11,6 milioane de dolari în 2007, în vreme ce preşedintele Freddie Mac, Richard Syron, 18 milioane. Ambele au fost preluate anul acesta de către guvern, ajunse fiind în pragul colapsului.
Preşedintele Goldman Sachs, Lloyd Blankfein, a primit 70 de milioane anul trecut, iar alţi doi şefi mai mici, Gary Cohn şi Jon Winkereid, au primit 72,5, respectiv 71 de milioane de dolari anul trecut. Compania a fost salvată pe moment de investiţia de 5 miliarde de dolari făcută de miliardarul Warren Buffet. Preşedintele Merrill Lynch, John Thain, a primit 17 milioane de dolari salariu în 2007.

... şi preşedinţi cu salarii de 1 dolar pe an

Zilele trecute, preşedintele companiei Ford, Alan Mulally, şi Rick Wagoner, de la General Motors, au declarat că sunt dispuşi să lucreze cu un salariu de doar 1 dolar pe an, şi chiar au planificat, împreună cu Bob Nardelli, şeful de la Chrysler, să se deplaseze la Wasington DC cu maşini hibride şi nu cu avioanele personale.
Într-o economie de piaţă liberă, companiile private pot să cheltuiască sau să ofere salarii angajaţilor după bunul lor plac. Un Ţepeş însă nu le-ar strica, atâta timp cât companiile lor sunt de interes naţional, având zeci sau sute de mii de angajaţi care sunt pe cale de a-şi pierde sau chiar şi-au pierdut locurile de muncă.

Back To Top