nicu boaru

Foarte interesante jubilaţiile triumfaliste ale onor membrilor Guvernului şi ale starostelui Tăriceanu, în special! De câteva săptămâni asistăm uimiţi sau jigniţi, după caz, la parada, la carul alegoric, la vodevilul sau cum Dumnezeu se va fi numind spectacolul etalajului impudic al realizărilor ministerelor româneşti. În cazul de faţă, „minister” rimează cu „mister”. 

Pentru că e un secret şi o umilire a inteligenţei în acelaşi timp să vezi şi să simţi pe propria piele că lucrurile merg rău în ţară, că declinurile alternează cu prăbuşirile şi amorţeala este succedată de lungi perioade de somn şi să afli în acelaşi timp că asistăm la o creştere economică care surclasează pe aceea a ţărilor europene importante, că învăţământul este numai o pepinieră de genii şi un climat aseptic propice pentru o civilizaţie de tip germanic, că agricultura va face insuficiente hambarele ţăranului, ca în parabola din Noul Testament (cea cu ţarina bogatului), că... 

Te întrebi dacă n-ai o carenţă oculară sau dacă nu eşti tarat cumva cu vreo greu fisurabilă înapoiere şi lipsă de discernere a lucrurilor. Când, cum, şi cu ce eforturi s-au realizat coeficienţii de progres, paşii decisivi, defrişările şi colonizările în necunoscutul economiei de piaţă? Unde ai fost şi cum de nu ai observat strădania gigantescă a marilor statui politice contemporane, sacrificiul tăcut şi însângerat al energiilor lor patriotice?

O fi având Băsescu multe defecte, mai ales de când a declarat „regimul comunist ca un regim ilegitim şi criminal” - când toată lumea ştie ce voinţă comunistă a existat între cele două războaie mondiale în marea masă şi ce iubire moscovită, ce „trend” pro-Stalin exista în grupul Noica, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Vianu, Călinescu! După cum se ştie cât de lilial, de gingaş a fost acest regim mai ales în înmulţirea staţiunilor de odihnă numite Canal, beciuri ale Securităţii, Aiud şi altele - dar când a luat atitudine zilele trecute împotriva sistemului medical românesc actual, primul care s-a simţit ofensat a fost ministrul de resort. Am dat un exemplu, cel mai recent dar nu cel mai grăitor al opacităţii înfumurate, al lipsei de realism, dominante în actualul Guvern.

S-au dat 6% din buget Învăţământului; un coeficient important a plecat spre sănătate. Directorii şcolilor şi ai spitalelor au „topit” banii aceştia în termopane şi în wc-uri sclipicioase, şi într-o parte şi într-alta, respirând uşuraţi. Misiunea era îndeplinită. Programe şcolare, direcţii mari de evoluţie, prefigurări ale socialului şi al moravurilor viitoare, Dumnezeu cu mila. Intraţi apoi, în spitale judeţene sau în cele orăşeneşti.

Back To Top