Zilele trecute, un prieten a primit un control al Garzii Financiare. Doua, de fapt, câte unul pentru fiecare firma pe care acesta o deţine. Pentru prima, inspectorii au spus ca pot da amenzi de pâna la jumatate de miliard dar, daca omul este cuminte şi plateşte 200 de milioane de lei vechi în 24 de ore, se pacesc la suma asta mai mica. Pentru a doua firma, inspectorii au spus ca 150 de milioane sunt suficienţi pentru ca statul român sa fie mulţumit şi sa-l lase pe patron sa-şi continue activitatea sa economica. Ce de treaba a fost statul!
Istoricul primei amenzi este interesant. Nu plecam, desigur, de la ideea ca reprezentanţii Garzii Financiare ar fi fost rau intenţionaţi. De fapt, sunt convins ca nu au fost rau intenţionaţi. Oamenii au recunoscut ca au primit o lista a firmelor care trebuie controlate direct din Bucureşti. Deci fara dedicaţii speciale. De subliniat este motivaţia pentru care omul asta pe care-l cunosc şi care a muncit cinstit pentru banii agonisiţi a trebuit sa plateasca statului asta român o amenda de 200 de milioane: nu a declarat la Bucureşti ca ruleaza sume care depaşesc un anumit plafon reglementat. Sa intram puţin în detalii. Doar puţin, ca, pe lânga oboseala, veţi vedea ca ne şi enervam.
O sa fiu acuzat ca sunt partinitor, ca este vorba de un prieten şi din acest motiv fac acum gargara. Nimic mai fals, în situaţia lui aş putea fi şi eu sau oricare din voi, cei care citiţi aceste rânduri. Omul are un rulaj financiar mare, asta înseamna ca a învârtit prin conturi şi facturi sumele pomenite de catre inspectori. Firma sa prahoveana a avut contracte şi în Bucureoti şi în alte zone din ţara. Motivaţia sancţiunii este aberanta daca luam în calcul considerentul impozitarii obligatorii şi a TVA-ului colectat de catre stat şi varsat în totalitate de omul de afaceri acestui stat român.
Pai, daca firma a platit catre stat toate darile şi toate TVA-urile, unde este problema? De ce nu trimite administraţia finanţelor Prahova lista cu marii contribuabili la bugetul de stat la Bucureşti? Omul e ocupat sa faca bani, nu sa dea declaraţii la Bucureoti. Mi se pare absurd şi incorect sa vina un inspector de la Garda Finaciara şi sa îţi dea 400 de milioane amenda pentru acest lucru, sa stai drepţi în faţa lui tu, boul ala de patron care ai ales sa te dezvolţi în rahatul asta de ţara cu oameni dupa forma şi asemanarea produsului pomenit mai devreme şi, dupa ce plateşti taxe, impozite, dari şi restul, când îţi vine rândul sa numeri agoniseala câştigata, vine un tip angajat tot la statul ala care ţi-a luat puhoiul de bani mai devreme şi te amendeaza pentru ca ai ales România.
De fapt, asta este: suntem amendaţi pentru ca am ales sa traim aici. Simţim zilnic nedreptatea, incompetenţa, durerea-n cot, ignoranţa şi rautatea celor din jur. În Occident, când vine Garda Financiara, comisarii constata neregulile, dupa care pleaca, lasându-ţi doua saptamâni ca sa te pui la punct. Dupa ce te-au sfatuit, revin în control. Onest, nu? La noi este o vânatoare de tip radar în tufiş, model arhicunoscut de români. Amenzi cât mai mari pentru comisioane la purtator. Nu poţi sa reduci corupţia mituind legal abuzul de putere. Dar asta este o discuţie pe care o vom dezvolta într-un numar viitor. Deocamdata, ma întreb ca mulţi dintre dumneavoastra: "Plecăm sau nu mai stăm?”.