Zilele trecute am fost la Vălenii de Munte, ducând pe cineva la Secţia de Cardiologie de acolo. Murdărie, dezordine, îngălare, un aer stătut lipicios, obosit şi cu ceva slin în el. Sute de spitale sunt aşa: deteriorate, părăsite, înconjurate de vraiştea buruienilor, pălmuitor de inadecvate ca aparatură, slujite fără tragere de inimă.
Rârâito-sâsâitul ministru al sănătăţii răspundea observaţiei băsesciene cu sarcasme de neam-prost, ca şi cum noi am fi vrut să asistăm la vreun duel verbal suburban între un, chipurile, aristocrat jignit şi un extraterestru de partid, pe de o parte, şi un preşedinte care vrea să plătească nu ştiu ce poliţe nu ştiu căror adversari. Preşedintele aici avea perfectă dreptate, nu s-a făcut nimic, dar absolut nimic în domeniile fundamentale vizând sănătatea, educaţia şi condiţia decentă de trai a cetăţeanului obişnuit.
Starea drumurilor şi insuficienţa hilaro-tragică a numărului de kilometri de autostradă sunt metafora plastică a nerealizării lucrurilor elementare, de structură, fie ea şi... infrastructură. Și atunci, cum pot articula liniştiţi aceşti domni - în sens de boieri, prin avere, rupţi complet de realitatea românească - că mandatul lor se încheie cu bine, că sunt dornici să slujească patria cu acelaşi entuziasm "lucrativ” ca până acum din alt(e) mandat(e) şi că numai un tendenţios poate să nege fundamentele sau dezvoltările pe care ei le-au rostuit patru anişori de zile.
Acum câţiva ani boierul liberal TăÂriceanu era o umbră sau nu era nici măcar promisiunea unei plastiline modelabile. Băsescu era învingător şi trăgea după el un partid şi oferta unor prim-miniştri care ridicau Partidul Liberal sus mult în procente. Astăzi Băsescu este oaia neagră a politichiei româneşti, ţinta mult iubită a tuturor invectivelor, atâtor şi atâtor concerne de presă aparţinătoare unor inocenţi oligarhi, iar Tăriceanu se află nu pe motorete japoneze, nici în Citroen-ul afacerilor sale, ci pe caii cei mari ai politicii înalte româneşti.
Mă rog, cât poate să fie de înalt piticul iarmarocului din Slobozia. Dar să nu uităm că în spatele acestui personaj trezit din pumni şi ieşit cu ţanţoşe figură de boier din rândul cocotelor masculine ale modelelor ultimului tip de cămaşă sau de pantalon, stau două dintre personajele cele mai puternice ale vieţii româneşti de acum: Iliescu şi Patriciu. Mă rog, cât pot fi de puternice şi cât este viaţă în miticismul mahalalei pestriţe valahe.
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea