Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Are ţara asta inepuizabile resurse de ridicol, vâne (şi chiar... vine) de circăraie şi grotesc, de iarmaroc şi călcat în străchini de neistovit. Orice am face, o întoarcem mereu ca la Ploieşti (de la domnitori, monarhi, la republică, preşedinte, înapoi la rege şi apoi la secretar general) sau pe coarda razachie, solicitând la maximum ţambalul, urare, alternanţe, de pian, pension şi disciplină nemţească.

Mitică nu urcă spre ştaif, n-are lift spre Europa centrală, ci se dă de-a berbeleacul spre mahala,

şi, vai, spre gloată, cloacă, viermuire nediferenţiată. Când pornim cu elan, vine automat şi aleanul; hotărârea de paradă e succedată de dorul lelii.

Ceea ce vedem - şi nu ne vine să credem în ultima vreme - vorbeşte despre declinul fără luminiscenţă de putregai al societăţii dincolo de autoînchipuire, a ficţiunii pe care am crezut că o putem (re)suscita după acalmia culpabilă, de plotonier-major aghezmuit cu basamac de 5 decenii kremlino-dependente. Nu pot să spun că tratativele (în fapt: manevre, tranzacţii, trocuri, şantaje, ameninţări) pentru formarea viitorului guvern între două partide care se urau de moarte n-ar intra măcar cu o câtime la rubrica decese "ale bunului simţ”.

Dar pot să jur că episodul hilar, burlesc al numirii, acceptării şi autorecuzării primului-ministru bate de departe şi în scandal, şi în comic, şi în neruşinare tot ceea ce am trăit, văzut şi auzit după '90 încoace.

Şi tot am văzut... Băsescu este un bun politician; categoria lui, fără să fie cea a greilor, îl apropie prin inteligenţă, diplomaţie, intuiţie, viclenie, lipsă de scrupul, de Ion Iliescu, dar pe un alt palier. Oricum, amândoi (sigur, acum, doar Băsescu!) trag după ei câte un partid. Acolo, în fieful particular, sunt mămoşi şi taţi draconici, mângâietori, pedagogi şi papi excomunicatori. Dar să intervii (sigur, acum, doar Băsescu!!!) nu numai în numirea premierului, ci şi în stabilirea echipei guvernamentale, dincolo de pălmuirea onoarei sau a demnităţii oricărui personaj politic, înseamnă mai mult decât un abuz: o eroare. C.T. Popescu cataloga gestul... lacrimogenului Stolo drept "curată nesimţire”. O fi şi aşa. Dar când martori credibili, creditabili, relatează detalii ale întâlnirilor succesive, la distanţă de o zi, între premier şi prezident, în care acesta din urmă şi-a rezumat politeţea şi ospitalitatea doar la un gest (întinsul listei ministeriabililor) şi la o... stropşire neaoşă (când Stolojan, "afrontat” şi afectat de reducţia lui la o ignobilă postură plastilinomorfă, a refuzat să accepte o funcţie de om de paie) - atunci totul face să înnebunească acul busolei morale şi să instaureze deriva.

Cinism? autocraţie? demoniacă megalomanie (totuşi meschin) dâmboviţeloasă?

Pierderile de imagine, căderea leului, autodiscreditarea nu intră acum în socotelile amărăciunii acestor rânduri. Nu ţin să-l apăr pe Stolojan, n-am fost pornit temeinic anti-Băsescu. Consider însă cel puţin plauzibilă, reprezentabilă, această scenă, din care personajul Stolojan - cam friabil, dar până la urmă serios, muncitor, nu fără idei şi perspective de macropolitică, acceptat şi de stânga veche şi de stânga vopsită şi răznită - iese mai puţin murdărit, şifonat... expirat. Poate alţii - Geoană, Boc - ar fi sau or să accepte necondiţionat numirile caragialiene de la Ţentru.

Eu, mai vechi, mai sentimentaloid, înclin să apreciez civilitatea, dacă nu delicateţea cuiva care renunţă la un post fără să înjure şi el şi fără să ameninţe, fără să şantajeze. E atât de rar acest gest, şi nu chiar atât de bogată tipologia acestor personaje, încât nici nu catadicsim să le considerăm reale şi sporim circul pe care îl blestemăm ca endemic-românesc, cu mizeria unor ipoteze legate de slăbiciune a frânelor intelectuale.

Până la urmă nouă ne plac saltimbancii şi irozii,

oratorii de Dolhasca, personaje de felul celor care după ce zic, citat riguros: "trebuie dat jos acest om care dimineaţa bea whisky, la prânz bea whisky, seara bea whisky”, discută în tratative prelungi cu acesta, cu primul om din stat, adică, cum poate obţine el, nebăutorul dimineaţa, la prânz şi seara, al... doilea loc în stat!
Politică minoră, seacă de sens şi stearpă ca o mârţoagă deşelată. NICU BOARU

 

Back To Top