maria diana draghici psihoterapeut


• Ce să fac dacă îmi dau demisia, că nu știu ce-mi doresc de fapt?
• N-am timp să învăț ceva nou…
• Ce o să zică lumea?
• Haideți să vedem care sunt capcanele subconștientului nostru și cum le deblocăm atunci când avem de luat o decizie majoră în viața noastră! Încearcă mai jos, TESTUL GRATUIT!

Care sunt blocajele emoționale din cauza cărora încă mergi la același loc de muncă deși te simți tot mai iritat(ă), neîmplinit(ă) și epuizat(ă)? Tot mai des aud în jurul meu, de la cunoștințe și de la o parte din pacienții mei, că le apare un imbold de a-și căuta vocația, de a-și schimba jobul sau chiar profesia, însă această schimbare nu se întâmplă ca pe roate, fiindcă odată cu apariția acestui imbold apar și gândurile care îi împiedică să o facă
Și ce să fac dacă îmi dau demisia, că nu știu ce-mi doresc de fapt?
Eh, e greu să o iei de la 0, din ce o să mă întrețin apoi?
N-am timp să învăț ceva nou…

Vreau să îți spun că oricât de reale sunt aceste frământări, nu ele sunt adevărata problemă, așa că, în următoarele rânduri, am să îți prezint cele mai des întâlnite blocaje emoționale care se află în spatele acestor frământări.

Ce o să zică lumea?

Deși ne place să ne batem cu pumnii în piept că „nu contează ce zice lumea, nu ei trăiesc viața noastră”, adevărul este că suntem ființe sociale și părerea lumii este normal să aibă consecințe asupra noastră.
Lucrăm cu oamenii, prin oameni, ne învârtim în cercuri sociale, iar dacă ne uităm un pic spre trecut, vom vedea că avem în spate sute de ani de traume colective bazate pe ce zice lumea, de la „simpla” ostracizare, la metode de tortură îngrozitoare.
Așadar, frica nu este de ce-o să zică lumea, ci de consecințele pe care trebuie să le suportăm după:
-poate că ne vom face de râs și ne este teamă să trăim rușinea pe care ceilalți o trezesc în noi cu părerile lor
-poate că vom pierde oameni din cercul nostru de prieteni, și ne este teamă de tristețea singurătății
-poate că vom fi acuzați, criticați și nu avem încă resursele emoționale necesare să ținem piept acuzațiilor.

O parte din aceste frici au fost întărite și în relațiile cele mai importante din copilărie:
Nu faci bani cu pictura.
Asta nu e meserie de domnișoară.
Mergi la mate-info, că informatica e viitorul (pentru mulți din generația '80-'90 aceasta a fost afirmația în baza căreia și-au construit cariera).

Și multe altele!
Când cei dragi au făcut astfel de afirmații, noi am trăit pe pielea noastră respingerea: dacă faci altceva decât ceea ce zic eu, te resping. Cum avem învățată consecința respingerii, fiindcă așa cum spuneam mii de oameni au suferit de pe urma ei înaintea noastră, am preferat să renunțăm la visele noastre, ca să nu trecem prin situația de a fi respinși.

Zona de confort

Probabil ai auzit de multe ori expresia „ieși din zona de confort, o să îți fie mai bine!”. Oare așa este?

Da, așa este, o să îți fie mai bine, numai că, atât timp cât în adâncul sufletului tău te îndoiești de asta (poate crezi că ți se va întâmpla ceva rău, dacă întreprinzi ceva, ai să pierzi) investirea unei activități cu energia ta pare, pentru creierul tău, o investiție proastă, de care nu îți vine să te apuci și tot găsești scuze care te țin pe loc.

CITEȘTE ȘI: Psihoterapeut Maria Diana Drăghici: Ce facem când o relație nu funcționează?

Cum ajungem să ne așteptăm la un dezastru?
Prin învățare!
Dacă am crescut cu sfaturi precum „nu da cioara din mână pe vrabia de pe gard” sau „nu tot ce zboară se mănâncă”, automat am învățat că riscul înseamnă pericol, că siguranța unui loc de muncă se obține greu, că a face ceva nou ne va aduce nefericire.

Rănile noastre din copilărie

Lipsa afecțiunii, lipsa ghidării, a susținerii sau a încurajării, certurile sau agresivitatea sub orice formă, divorțul părinților sau decesul unuia dintre ei, abuzurile de orice fel, dependențele unui părinte sau ale unui adult important, bullying-ul și multe altele, sunt răni din copilărie.

Chiar dacă am crescut și avem impresia că ne-am descurcat, că am depășit momentul, că suntem bine la casa noastră, amintirea și emoțiile neprocesate din acele momente încă își lasă amprenta asupra noastră și ne creează iluzia căutării siguranței și a evitării tuturor situațiilor în care am putea (re)trăi acele emoții groaznice.

Uneori, această evitare creează suferință, creează iritare, fiindcă rămânem prea mult într-un loc în care nu ne este bine, însă nu suntem conștienți de legătura dintre stagnare și rănile din copilărie, așa că vom căuta obstacole care sunt de vină pentru situația noastră.

Teama de succes, sau sindromul impostorului

Deseori psihologii, terapeuții, consilierii și alți abordează teama de eșec, însă în spatele acestei frici se află de fapt teama de succes, teama de a trăi bine, fără suferință.

Când o viață întreagă ne-am chinuit, am făcut compromisuri, am învățat și am luptat pentru un loc de muncă dorit, nu am făcut altceva decât să supraviețuim și să păstrăm o legătură cu cei dragi nouă care și ei suferă de când îi știm.

A trăi fericirea pe pielea noastră (nu doar s-o căutăm în lucruri materiale, o anume poziție economică și socială) înseamnă pentru o parte din noi, atașată de familie, renunțarea la această legătură, iar această renunțare trezește anxietatea de pierdere.

Totodată, vreau să știi un amănunt foarte important care stă la baza acestor blocaje emoționale!
Creierul nostru conține un sistem, sistemul limbic, care, printre altele, decodează situații periculoase și angrenează întreg corpul înspre luptă, „fugi sau îngheață”.

Acest sistem face parte din subconștientul nostru, astfel că, ceea ce ne declanșează frica nu este conștientizat de noi, însă, pentru a face față stării de frică, vom găsi un pretext rațional pe care îl putem combate.

În sistemul limbic informația este memorată prin prisma trăirilor noastre, nu prin prisma limbajului, a gândirii sau a conștiinței noastre, de aceea fiecare se teme de diverse situații care par iraționale!

Dacă te gândești de multă vreme să schimbi jobul sau chiar profesia, însă te tot impiedici de diferite probleme și îți vine să renunți, apelează la un proces de consiliere sau terapie pentru a reuși să procesezi emoțional aceste blocaje, iar apoi ai să vezi că vei găsi soluții la problema timpului, a banilor, a ce să faci după ce îți dai demisia și multe altele.

Chiar dacă tu ai făcut tot ce ai știut mai bine pentru a ajunge până aici, fără sprijin emoțional nu poți dizolva aceste blocaje.

Dacă ți-am dat de gândit și vrei să descoperi ce răni emoționalete împiedică să iei o decizie asumată și să treci la acțiune pentru a-ți schimba jobul sau chiar profesia, poți face acest TEST GRATUIT.

Te aștept cu drag!

Psihoterapeutul Maria Diana Drăghici este contributor la Actualitatea Prahoveană. Blogul Mariei este AICI, iar pe Facebook o puteți găsiți AICI.



 

Back To Top