psihoterapeut

 • E oare momentul să ne despărțim?
• De ce nu ne funcționează relațiile așa cum ne-am dori?
• Ce este relaționarea și ce învățăm din relațiile noastre?


În toate solicitările de terapie primite până acum am întâlnit, printre altele, exprimarea dorinței ca o relație să meargă mai bine sau ca în viitor să apară o persoană cu care să existe o relație fericită.
De ce se întâmplă ca tot mai mulți oameni să trăiască în relații nefericite și să crească numărul de cazuri de stări depresive sau anxioase datorate relațiilor?
Răspunsul este pe cât de simplu pe atât de complex: intrăm în relații nefericiți cu speranța că lângă altcineva vom găsi fericirea, însă cei de lângă noi ne arată fix ceea ce se găsește în interiorul nostru, propria nefericire.

• De ce nu ne funcționează relațiile așa cum ne-am dori?

Bazele relaționării se pun în copilărie în principal în relația cu părinți, dar și cu alți adulți semnificativi din viața noastră, ca de exemplu bunicii, unchi, mătușe, bone, etc., asta înseamnă că toate cunoștințele pe care le avem despre relații le învățăm în primii ani de viață, iar multe din aceste cunoștințe rămân o bună parte din viața noastră la nivel inconștient, până începem să săpăm după ele.
Noi învățăm în primul rând din atitudinea celorlați și din limbajul corpului, mai puțin din limbajul verbal.
De exemplu, dacă mama spune „Nu te mai certa cu colegii!”, iar ea se ceartă toată ziua cu tatăl sau cu alte persoane, oare cum va învăța să relaționeze copilul?
Sau, dacă în copilărie am învățat că primim în cele din urmă ceea ce ne dorim dacă începem să plângem, oare cum vom reacționa ca adulți când nu primim pe loc ceea ce ne dorim?

• Pentru început aș vrea să aduc o informație valoroasă, pe care doar Toma Necredinciosul ar putea să o respingă

Dezvoltarea noastră ca oameni pornește în planul fizic, încă din perioada intrauterină, ulterior se continuă cu planul emoțional care începe tot în perioada intrauterină și este influențată de activitatea hormonală a mamei, asta înseamnă că, dacă în timpul sarcinii mama trece printr-o frică puternică, și bebelușul va resimți frica.
Nu este nimic presupus de o mână de oameni în această situație, dimpotrivă, explicația este cât se poate de științifică. La bază emoțiile sunt o combinație de hormoni care se declanșează în organism. Acești hormoni circulă prin întreg organismul inclusiv prin cordonul ombilical spre organismul bebelușului. Modul în care mama își gestionează frica va fi învățat și de către copil, astfel că va folosi aceeași modalitate.
Abia după naștere începe și dezvoltarea mentală, cognitivă, care trece prin mai multe etape până să ajungă la forma complexă pe care o avem la maturitate.

• Haideți să ne întoarcem la relaționare și să observăm utilitatea acestei informații

Probabil ai observat persoane care sunt foarte inteligente din punct de vedere mental, însă abilitățile lor emoționale sunt reduse. Deși abilitățile lor mentale sunt foarte ridicate, când vine vorba de gestionarea conflictelor se simt precum niște copii pe care părinții îi pot pedepsi oricând. Oare de ce?
Când în copilărie nu învățăm modalități sănătoase de gestionare a conflictelor creșterea emoțională stagnează, iar emoțiile pe care nu învățăm să le gestionăm se blochează în acel moment în corpul nostru, și ori de câte ori sunt declanșate, chiar și în perioada adultă, ne blocăm așa cum ne-am blocat in copilărie.
Putem învăța la nivel mental cum să comunicăm asertiv și cum să alegem oamenii de lângă noi, însă în cele mai multe situații sub această dezvoltare mentală se află un sac de emoții neprocesate, rămase la un nivel infantil.
Probabil ai observat că în ultima vreme se pune accent în unele instituții de învățământ pe dezvoltarea inteligenței emoționale, ceea ce asigură o bază pentru dezvoltarea celorlalte abilități… cele pe care punem mare preț.

• Tot ceea ce nu ne place în prezent este de mult timp înăuntrul nostru!

Să presupunem că ne deranjează că partenerul nu ține cont de dorințele noastre, este indisponibil atunci când îl solicităm și petrecem prea puțin timp împreună.
Încercăm să îi explicăm ce ne deranjează, ne resemnăm sau renunțăm pur și simplu la relație?
Putem alege oricare din cele 3 variante, însă nu vom aduce prea multe schimbări în starea noastră dacă nu începem să ne uităm în interiorul nostru. Iată câteva întrebări care îți vor lărgi perspectiva asupra opțiunilor tale și care te vor feri de câțiva ani compromiși de relații nefericite:
Când în copilărie m-am simțit cum mă simt acum?
Cine se purta cu mine așa cum se poartă partenerul meu /partenera mea?
Ce gândeam ca și copil în acele momente?
Ce aș fi vrut să fac, dar nu puteam? Ce mă reținea în acea perioadă?
Ce nevoie aveam atunci ca și copil?
Și cum aș putea în prezent să îi îndeplinesc nevoia copilului? Ce aș putea face eu pentru acest copil, astfel încât să se simtă mai bine?

• Știu că este mare tentația de a da vina pe celălalt, dar asta nu oferă soluționare, doar amăgire!

Aud deseori:
Așa e el, nu pot să îl schimb!
Face și el ce-a învățat la părinți!
Dacă nimeni nu i-a zis niciodată ceva, degeaba îi zic eu acum!
I-am spus că așa nu se mai poate, dar nu îi pasă!
Și multe altele asemănătoare, care până la un punct sunt corecte: nu putem schimba pe nimeni, facem ceea ce am învățat în primii ani de viață și doar să spunem cuiva ce ne dorim nu înseamnă că se va întâmpla.
Ce ne ajută să creăm relații fericite în exterior, cu cei dragi nouă, este:
- să începem să creăm relații fericite în primul rând cu noi înșine
- să devenim disponibili pentru noi înșine, nu doar în concediu, ci zi de zi
- să ne ascultăm cum am vrea să fim ascultați de cei dragi și să începem să ne răspundem cu compasiune
- să petrecem timp doar cu noi și să învățăm să ne placă prezența noastră și când nu suntem perfecți
- să fim disciplinați în primul rând cu nevoile noastre, și apoi cu așteptările celor din jurul nostru, și așa mai departe.
Dacă e sau nu momentul să închei o relație care nu funcționează nu știe nimeni mai bine decât tine răspunsul, însă întotdeauna, când o relație nu ne aduce fericirea pe care ne-o dorim, răspunsul este același: observă nefericirea din interiorul tău și începe să o construiești acolo, iar apoi ea va lua o formă și în relațiile din exterior.
P. S. În următorul articol îți voi arăta cum să pui limite sănătoase în relațiile tale, rămâi cu ochii pe Actualitatea Prahoveană.

Psihoterapeutul Maria Diana Drăghici este contributor la Actualitatea Prahoveană. Blogul Mariei este AICI, iar pe Facebook o puteți găsiți AICI.

CITEȘTE ȘI: Psihoterapeut Maria Diana Drăghici: Copiii au nevoie de limite sau de libertate?

 

Back To Top