Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

basarabia carol al II-lea jurnal
  • Deși jurnalul cu însemnări zilnice al regelui Carol al II-lea a fost oarecum îndulcit, romanticizat de către Elena Lupescu, concubina sa, după moartea acestuia în 1953, rămâne totuși o frântură reală de document care ne oferă o imagine despre faptul cum stăteau lucrurile în acea vreme și care era starea de spirit în epocă legat de evenimente.

S-a tot afirmat, inclusiv de către istorici, că regele Carol al II-lea ar fi fost autorul moral al eșecului politic și statal din 1940 și al fărămițării României Mari, că numai din cauza lui și a corupției pe care a cultivat-o s-a ajuns la acest eșec moral al societății românești interbelice. Dar se poate observa elita politică și militară era deja coruptă, incompetentă și lașă fără contribuția regelui. Iar suveranul era și el produsul societății în care crescuse. Dincolo de judecățile aspre care pot fi administrate după 84 de ani protagoniștilor de atunci, România din 1940 chiar a nimerit între ciocan și nicovală pe plan internațional, iar acest lucru nu poate fi imputat clasei politice românești. De aceeași soartă au suferit și balticii, finlandezii, polonezii, cehii, slovacii, iugoslavii, grecii, unii chiar mai crunt.

Frânturi din însemnările zilnice ale Regelui carol al II-lea privind cedarea Basarabiei în iunie 1940

„Miercuri , 26 iunie 1940

Mai pe seară, Urdăreanu vine să-mi raporteze o conversație pe care a avut-o cu inspectorul diplomatic german, von Kilinger. Nu este deloc îmbucurător, căci el declară că nu pot face nimica să ne apere de ruși și nici ceva precis față de unguri și bulgari. Tot recomandă să ne înțelegem cu URSS, cedând la nevoie, un petec de pământ, pe care îl vom recupera pe urmă, zice el. Germania este ocupată actualmente numai cu acțiunea ei împotriva Angliei.

Joi, 27 iunie 1940

La 2 dimineața, am fost deșteptat de un telefon de la Urdăreanu, zicând că Davidescu de la Moscova a telefonat că Molotov i-a remis o notă ultimativă, după ce toate legăturile telefonice au fost întrerupte. La 7, un al doilea telefon, prin care s-au primit preciziuni. Ni se cere de către URSS să cedăm Basarabia și Nordul Bucovinei și să dăm răspunsul în 24 de ore. Această știre m-a trăznit ca o lovitură de măciucă și m-a revoltat în cel mai înalt grad... Oricari ar fi riscurile, părerea mea este că trebuie să rezistăm la astfel de injoncțiuni... dacă vom fi atacați, ne vom apăra. Se așteaptă textul telegramei, ca să se poată lua o hotărâre.

La 9 vine Tătărescu și Giugurtu ca să discut situația. Nota e mai gravă încă decât credeam. Ni se cere evacuarea acestor teritorii în 4 zile și ocuparea orașelor Cernăuți, Chișinău și Cetatea Albă începând de mâine, ora 12. Eu sunt hotărât pentru rezistență, Giugurtu nu vede cum, iar Tătărescu șovăie înclinând mai multe pentru cedare. Ceea ce face poziția noastră mult mai gravă este că nu avem siguranța pe granițele Ungariei și Bulgariei și riscăm o situație foarte critică, dacă vom fi atacați pe trei fronturi.

...telegramă din partea lui Ribbentrop, în care ne sfătuiește , în numele interesului menținerii păcii... să acceptăm ultimatumul...

A urmat italianul Ghigi... dar ne sfătuiește și el să cedăm...deci de fapt, aceeași atitudine cu colegul lui de Axă.

Pe urmă, Ilcuș (ministrul Apărării 1939-1940 n.r.) și Țenescu (șeful Marelui Stat Major 1939-1940 n.r.). părerea lor este că nu putem rezista pe trei fronturi și că rezistența ar putea duce la pierderea forței noastre armate. Între timp, am convocat, pentru ora 12, Consiliul de Coroană.

Deoarece Dinu Brătianu s-a înscris în P.N., i-am oferit să-l numesc Consilier Regal, a refuzat însă. Mare și frumos gest patriotic în aceste momente tragice ale României, n-am ce zice.

La ora indicată a avut loc Consiliul de Coroană care a început printr-o expunere a faptelor, făcută de Tătărescu și Giugurtu, după care, Țenescu a expus situațiunea militară.

...Șeful Marelui Stat Major a expus situația militară a cărui concluzie era că, dacă suntem obligați să luptăm pe trei fronturi mergem la dezastru sigur...fără niciun ajutor de nicăierea de a rezista. S-a mai spus chestiunea că este important de a ne păstra armata intactă pentru zile, poate și mai negre. ...s-au desenat două curente. Iorga pentru rezistență, iar Argetoianu pentru cedare.

Rezultatul votului a fost pentru primirea ultimatumului: 11 NU, 10 DA, 4 pentru discuții și 1 rezervat.

... NU pot zice că m-am sculat prea fericit de la acest Consiliu. A urmat să trimitem note, prin care să cerem să stăm de vorbă...

... a și venit Tătărescu (primul ministru nr) cu proiectul de răspuns, pe care l-am aprobat. Din discuțiile cu el a reieșit că este pentru cedare, raționamentele lui sunt, incontestabil, logice, nefiind susținuți de nimeni, chiar aliații noștri din Înțelegerea Balcanică, iugoslavii, sfătuindu-ne să primim, iar pe de altă parte primejdia de a fi atacați pe 3 fronturi.

EU însă găsesc, și am zis-o, în afară de logică mai există și o morală națională și politică, trebuie rezistat la aceste feluri de injoncțiuni brutale și nejustificate, decât prin forța brutală, trebuie rezistat, am spus eu...

Tot după-amiază, l-am primit pe Kilingerm inspectorul diplomatic al Reichului. I-am pledat cauza noastră... convingerea că această agresiune nu este îndreptată contra noastră, ci contra Germaniei. A fost de acord, dar mi-a atras atenția că toată strategia germană a fost să nu se angajeze pe două fronturi și că dușmanul lor principal este astăzi Anglia.

Pe de altă parte, URSS a făcut servicii Reichului, încât acesta nu se poate întoarce, de dragul nostru, împotriva Sovietelor. Deși ne-am apropiat de Germania, ea ne-a vândut fără scrupule, intereselor sale.

După al doilea Consiliu de Coroană am ieșit amărât și dezgustat, toți aceia care făceau pe eroii la prânz s-au dezumflat. Numai 6 voturi, din cei 26 prezenți, am fost pentru rezistență. Numele lor merită să fie înscrise în cartea demnității: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ștefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu. Toți ceilalți au fost pentru acceptarea ultimatumului.

Consider că se face o mare greșeală de a ceda fără nicio rezistență, aproape un sfert de țară, dar mă văd copleșit de avizul marei majorități. Am plecat adânc amărât și convins că urmările celor hotărâte vor fi foarte rele pentru țară, chiar dacă, cum crede Argetoianu, foarte curând vom recăpăta ce am pierdut.

Am mai avut un sentiment oribil astăzi, când mai mulți ofițeri au venit , după masă, să mă roage să cedez, căci altfel mergem la dezastru sigur.

De ce oare românii noștri n-au cea mai mică doză de orgoliu național în aceste clipe într-adevăr grele?

E o zi a rușinii naționale

Restul nopții, cu Duduia, am plâns amarnic. Și ea vede dezastrul ce ne așteapă.

Vineri, 28 iunie 1940

Starea de suflet în care mă găsesc azi de dimineață este de nedescris, nu mă simt om, parcă s-a rupt ceva în mine... Mi-e rușine de mine însumi, nu îndrăznesc să privesc pe cineva în față, totul mi se pare așa un coșmar.

Dimineața l-am primit pe Tătărescu. Mobilizarea (mobilizarea armatei) care se hotărâse ieri, dar care în urma insistențelor lui Argetoianu și ale președintelui Consiliului de Miniștri nu se făcuse pentru a nu ațâța URSS... Viitorul ne-o va arăta.

Oribilă graba pe care o pun Sovietele pentru ocuparea teritoriului, graba care periclitează evacuarea. Azi dimineață, mi se anunță că e vorba și de un colț din Moldova până la Herța. Chiar în decursul operațiilor a fost incident în care au căzut 2 morți...I-am spus lui Tătărescu că atingerea unui colț al României vechi nu se va admite.
...după cum m-am așteptat, URSS nici nu vrea să stea de vorbă pe chestiunea Herța...Am nădăjduit că ciocnirea de la Herța fi putut provoca alte rezistențe spontane, care ne-ar fi scăpat cinstea. Primele știri ce ne vin sunt foarte triste, purtarea populației basarebene, îndeosebi a evreilor, a lăsat mult de dorit. Coloanele de refugiați și trenurile au fost atacate de hoarde comuniste, ceea ce a întârziat posibilitățile și așa ridicole de a putea evacua.

Seara, mă culc amărât rău de tot...Mă gândesc dacă n-ar fi mai bine să abdic. Duduia protestează vehement spunându-mi că n-am dreptul de a părăsi lupta...

Sâmbătă, 29 iunie 1940

S-a luat hotărârea de a anunța lui Fabricius (ambasadorul Germaniei șa București n.r.) că renunțăm la garanțiile anglo-franceze (Franța capitulase pe 22 iunie 1940 n.r.).

La 5, l-am primit pe Horia Sima (liderul mișcării legionare)...nu pare mulțumit că a intrat în Guvern...și îi este teamă să iscălească cedarea Basarabiei...A spus că Axa (alianța Germania Italia, Spania) nu are încredere decât într-un guvern naționalist sub președinția lui... îmi venea să-l iau de gât și să-l dau afară, cu un picior undeva.
Știrile din Basarabia și Bucovina sunt din ce în ce mai triste, dezertări ale soldaților basarabeni, excese de orice fel ale populației minoritare...ofițeri batjocoriți, unități dezorganizate etc.

Duminică, 30 iunie 1940

...Știrile din Basarabia sunt tot triste. Din păcate...mulți dintre conducătorii FRN de acolo (Frontul Renașterii Naționale -partidul unic înființat de regele Carol al II-lea în dec.1939 n.r.) s-au arătat complet bolșevizați, fiind cei dintâi care au primit cu drapele roșii și flori trupele sovietice... S-au împușcat funcționari, s-au atacat și dezermat unități militare. Ritmul înaintării Trupelor Roșii a depășit cu mult planul stabilit și a adăugat și mai mult la dezordine

Luni, 1 iulie 1940

Azi-noapte s-a petrecut pe granița dinspre Maramureș un incident grav. Aproape toate pichetele noastre de grănbiceri au fost atacate de unguri. Schimb de focuri...au fost morți și răniți. Trebuie să ne păstrăm calmul...

După masă, la ora 5, generalul Antonescu, care a cerut, cu insistență, să mă vază... Îmi spune că Țara este pe pragul dezastrului, că Armata este complect demoralizată... și c trebuie, rapid, făcut ceva spre a pune lucrurile în mână. Cam cu alte cuvinte, dorește să facă un guvern cu el și bătrânii.

Joi, 4 iulie 1940

La 9, l-am chemat pe Tătărescu, ca să-l anunț formal că m-am hotărât, după sfatul său, să schimb Guvernul.
...
La 1, l-am primit pe Fabricius, care vine cu răspunsul de la Fuhrer la mesajul meu...îmi comunică: 1. Fuhrerul a primit intervenția mea; 2. El ar fi interesat să cunoască felul în care văd regularea chestiunilor iredente între România, Ungaria și Bulgaria...4. Crede că trebuim să începem conversații asupra acestor chestiuni cu cei interesați.

...Acest răspuns a fost o nouă și grea lovitură penrtu mine și, mai mult, după prima dată de URSS, această nouă încercare de dezmembrare a României e contrară celor spuse anterior...“

Citiți și: INVADAREA BASARABIEI, ORELE FATIDICE

 

Back To Top