Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

"N-aveţi pâine, mâncaţi cozonac!” Cunoscută replică, de un cinism devastator. N-avem autostrăzi ("autostrade”, vorba unui maimuţoi bătrân, staroste de Bucureşti), dar încropim un tren ultrarapid spre Mittel Europa. Cristian Diaconescu, aflat (în treabă) la Paris, consideră ca o prioritate absolută a unei agende de lucru complicate straşnic realizarea unei curse iute ca vântul şi gândul, spre capitalele luminate, pentru a răspunde astfel, nu-i aşa?, solicitărilor nenumărate ale populaţiei. Dacă-i criză, atunci s-o ţinem tot într-un răsfăţ, într-un voiaj, într-un plezir şi într-un capriţ.

Cât va costa un bilet, nu are rost să mai aproximăm acum. Dacă până la Cluj, dus-întors, trebuie să debursezi multe milioane, nu-ţi trebuie un mare efort de cogitaţie sau de imaginaţie ca să frisonezi bănuind câte zerouri în lei vor pretinde în transformare sutele de euro ale biletului european. Era mai ieftin pe autostradă? Dar care? Semne bune - anulare! Parcă-i aud pe candidaţii sau polemiştii pesedişti hohotind sau ricanând atunci când în campanie cereau socoteală liberalilor asupra kilometrilor de autostradă realizaţi.

Ce mai zgomot, ce mai zbucium. Iată că diriginţii de ieri se anunţă nişte frumuşei şi sturlubatici corigenţi de mâine. De când s-au încheiat alegerile şi s-au anunţat câştigătorii niciun mecanism n-a fost meremetisit, "degripat”, uns; un metru de drum judeţean n-a fost acoperit cu pospaiul românesc celebru, comparabil în durată cu zăpada mieilor. Şi mai vorbim de... "autostrade suspendate”, vorba unei smochine de chirurg expirat. Aroganţă, insolenţă, nepricepere, nesimţire. Imperfecţiunii cu ifose îi succede înfumurarea "prostănacă” şi "boccie”. Scuza pentru imposibilitatea unei acţiuni o constituie infantilitatea invocării crizei europene şi mondiale. Litania crahului american este sincopată cu liturghia neagră şi blestemele adresate "funestei” moşteniri lăsată de guvernarea liberală. Dar "actualii” nu ştiau prăpastia financiară pe care o invocă acum? Pentru ce s-au încleştat, înjurat, blagoslovit cu injurii cumplite şi spută fizică, cu bastonade şi etalări de culise, poale şi chiar membre anatomice?

Nu poţi auzi altceva, seară de seară, de la omni-itineranţii pe la televiziuni ministraşi - menestreli de jelanii - decât aceste două puerilităţi: criza şi moştenirea; moştenirea unei crize abia mascate în interior şi de care sunt vinovaţi numai... şi numai... Te uiţi la ei, vezi nişte duduiţe mascate şi preistorice precum măştile aztece care nu ştiu să caute date despre viitorul buget pe calculator şi te fericeşti, dacă ai o vârstă mai înaintată, că nu-ţi este dat mult timp să le fi contemporan. Fantoşe, oportunişti, ignari, straşnic şcoliţi în arta supravieţuirii prin târă, serpentină, pupat mâini şi dosuri, aplatizare până la centimetrul preşului, obedienţă şi insaţiabilitate. Nu autostrăzi sau linii ferate cu locomotive vijelioase - şi nici măcar un culoar... aerian nu ar putea rostui pricepuţii ăştia de doi bani.

Vitalitatea în rău, în călcatul străchinilor, în indiferenţă cinică s-a transmis pe undeva şi multor câtimi dintr-o populaţiune care, pierzându-şi busola valorilor, îşi teşeşte şi criteriile şi-şi coboară preferinţele, gusturile, reflexele civilizatorii. Îmi închipui săgeata garniturii spre Viena sau Paris secţionând ca un fulger albastru câmpurile părăsite şi înţelinate. Aer condiţionat, muzică britanică sau de café-concert, în timp ce pe fereastră se decupează peisaje dintr-un sat arhaic - degenerat. O rusticanerie grotescă sau jalnică în care părăsirea, îmbătrânirea, noroiul şi întunericul dănţuiesc ca ielele pocitoare a oricăror însemne de frumos de altădată. Chelul îşi sună clopoţeii de pe o tichie cu păduchi şi jepi. NICU BOARU

 

Back To Top