România traversează punctul de inflexiune cel mai periculos de după 1989. Totul aduce a un soi de prăbușire controlată a instituțiilor, alimentată de un lanț de decizii (sau inacțiuni) venite chiar de la vârful statului.
De o lună, țara a rămas fără guvern. O alianță conjuncturală PSD-AUR a aruncat Executivul în aer fără a oferi o soluție de înlocuire, lăsând ministerele să funcționeze pe avarie, în timp ce singura preocupare a revoluționarilor de carton rămâne cea legată de conservarea sinecurilor și a privilegiilor.
În acest vid, se rescriu regulile democratice după rețete aplicate în dictaturi și state totalitare. Suntem la un pas de a replica modele antidemocratice consacrate, cu girul unor majorități parlamentare conjuncturale - o rușinoasă strânsură transpartinică.
Serviciile, ocupate cu propriul joc de putere
Haosul și vulnerabilitatea actuală reprezintă consecința directă a unei penetrări informaționale profunde, favorizată de un sistem statal impotent. Serviciile de informații au devenit arene de confruntare între agende interne divergente. Prioritățile acestor structuri au deviat demult periculos către jocuri de influență politică și control economic, lăsând spațiul public expus unor actori externi care doar fructifică această debandadă sistemică.
În această horă dementă, un semn de întrebare major planează și asupra recentei descinderi a parchetului militar la vârful Statului Major al Armatei. Dincolo de fondul acuzațiilor – a căror veridicitate va fi stabilită de lege – momentul ales pentru acest demers este cel puțin discutabil. Să plasezi sub investigație comandantul celei mai de încredere instituții a statului imediat după o ședință CSAT, în plină criză de securitate regională, ridică serioase dubii cu privire la sincronizarea și scopurile din spatele acestei acțiuni.
Indiferent de deznodământul judiciar, expunerea publică aruncă siguranța națională într-un joc de războaie intestine care se dau sub niște ochi ștrengărești și îngăduitori de la Cotroceni.
Statul vulnerabil
Numirile la vârful DNA și al parchetelor, girate de actuala administrație, nu au produs decât o tăcere complice, justiția a redevenit doar un instrument de reglare a conturilor interne. Factorii decizionali din România au permis ca jocurile de culise să subordoneze interesul național.
Când apărarea este la parchet în prime-time, guvernarea lipsește, iar serviciile par preocupate mai mult de propria supraviețuire politică decât de protejarea statului, nu mai vorbim de ghinion, ci despre un sistem statal vulnerabil în fața oricui înțelege să exploateze slăbiciunile. Doritorii și uneltele lor se văd cu ochiul liber - sunt aici, printre noi. Sebastian IGNAT
