Ilogic titlul de mai sus, dar este o concluzie personală, după zeci de ani de studiu atent asupra unei societăţi bolnave. Statul român este în criză, în metastază generalizată. Acestui organism denumit prea pretenţios Stat i s-au aplicat şocuri şi frecţii, îmbălsămări şi coafări succesive - dar degeaba. Tentativele de resuscitare, imbecile şi cretine în ultimă instanţă, nu au convins pe nimeni.
Despre o anumită specie de caracter...
Nimeni nu a crezut că după spoirea şi parfumarea hoitului am avea parte de un Stat numai bun de prins în horă. Măsuri, planuri, proiecte şi panglicării cu duiumul. Pentru fraieri pentru că altceva se ascunde în spatele cortinei. Dezmăţ politicianist, populisme, incultură, iresponsabilitate şi lipsă crasă de bun simţ - doar câteva din „principiile” care alcătuiesc „caracterul” celor care ne-au condus.
Lăcomia, răutatea şi incompetenţa sunt doar câteva din trăsăturile tuturor celor care au condus această ţară de 20 de ani. Aşa cum nici CAER-ul nu a avut ce ne face, tot la fel nici NATO şi nici UE nu ne pot obligă să fim mai curaţi, mai civilizaţi şi mai ales să ne respectăm pe noi.
... şi un anumit tip de contribuabil
Haosul românesc este efectul unei filosofii secrete. Ruşinoasă, dar cunoscută, şi, în consecinţă, acceptată tacit, de fiecare dintre noi. Are la bază un mod diabolic de gândire. Asumat şi respectat de fiecare dintre „actori”. De medicul profesionist care închide „ochii” la colegul şpăgar, măcelar cu halat alb; de poliţistul care se face că nu vede dosarele mânărite şi anchetele de doi bani; de procurorul care stă cu ochii pe ceas şi fuge de orice „complicaţie”; de judecătorul care devine lobotomizat când are în faţă un dosar al vreunui rechin mai de soi; de politicianul care promite şi apoi spune că „aşa merge politica”. Iar noi, cei mulţi care nu suntem în zona de decizie, contribuim pe deplin la această stare. Dăm şpagă pentru copilul nenăscut, „cotizăm” la naşterea lui, „plusăm” la înscrierea la grădiniţă, „contribuim” la meditaţii, ne „implicăm” la examene (fondul de „protocol” ce-i altceva?), avem „grijă” la cazarea în căminul facultăţii... Apoi, cu o ipocrizie sinistră, le cerem şi pretindem foştilor copii să fie oneşti, cinstiţi, responsabili şi corecţi! Ce glumă bună şi sinistră. Îi creştem şi formăm după chipul şi asemănarea noastră.
Gunoiul de „acasă”
Ne place haosul şi mizeria - altminteri nu le-am fi acceptat atâta vreme. Iar atâta timp cât trăim după cutuma: „Învaţă bă, că altfel vei ajunge să dai cu sapa sau la coada vacilor!” ne demonstrăm perfecta incapacitate structurală de a ne poziţiona corect faţă de noi, faţă de societate şi valorile morale. Demonstrăm că munca fizică este indecentă, ignobilă şi deloc respectabilă. „Educăm”, dar nu este de înţeles de ce mai aşteptăm şi avem pretenţii de la „roadele” pe care le tot culegem de ani şi ani?
Greva profesorilor, greva personalului din Justiţie, greva fiscală, incompetenţa şi obtuzitatea guvernanţilor, lipsa de coerenţă legislativă, incomptenţa unor instituţii - toate sunt prea bine „aranjate”, ne „ies” mult prea bine că să nu vedem că, de fapt, haosul este temeinic şi perfect organizat. Chiar de noi. După talentul şi priceperea fiecăruia, ne furăm, de veacuri, singuri - singurei, căciula, înjurând birjăreşte pe oricine are curajul să spună că mormanul de gunoi este opera noastră naţională de căpătâi. Iar duşmanii de moarte cine sunt? Cei care au tupeul şi nesimţirea să ne spună că absolut nimeni nu ne va spăla şi mătura propria ogradă. În care ne simţim atât de „acasă”!