Apropierea Sărbătorilor de Iarnă mi-a demonstrat, încă o dată, că trăim într-o ţară de lux. Sigur, îmi veţi spune că s-au scumpit gazele, a crescut preţul uleiului şi leul este în picaj. Iar eu vă spun că o ţară în care Revelionul este mai scump ca la Paris, Viena sau Londra este o ţară de super lux. În turismul de la noi, patronii hotelurilor măresc, cu nonşalanţă, an de an preţurile, din cel mai simplu motiv.

 

Păi, dacă cererea depăşeşte cu mult oferta, iar în spatele fiecărui client care refuză să se lase tâlhărit de asemenea tarife stau alţii, care ocupă instantaneu locul rămas liber, de ce să fie fraieri şi să nu ceară preţuri uriaşe? Şi în weekenduri, preţurile practicate de hotelieri au ajuns atât de mari, încât le permit acestora să lucreze fără probleme "în salturi”, abandonând modelul clasic al menţinerii unui grad de ocupare cât mai ridicat pe toată durata anului. Că dacă sunt fraieri care plătesc, eu de ce să nu fiu deştept şi să cresc tarifele?

Mai mult, patronii din turism, care ţipă ca din gură de şarpe că bulgarii le fură turiştii, au şi explicaţii pentru preţurile mult mai mari decât pe Coasta de Azur sau în Bahamas: preţul utilităţilor. Păi, cât să crească gazele sau lumina ca tu să justifici un preţ de 1.000 de euro pentru patru zile de Revelion? Cât să coste carnea sau vinul ca tu să ceri 100 de euro pentru o cină?


Justificarea este mult mai simplă, dar bineînţeles voi fi acuzată că e răutăcioasă. Valea Prahovei plus Poiana Braşov nu totalizează nici măcar 40.000 de locuri de cazare în hoteluri. Bucureştiul are 2,5 milioane de locuitori, potenţiali clienţi pentru o vacanţă de Revelion. Dacă dintre aceştia măcar 100.000 îşi permit tarifele cerute de hotelieri, oferta este depăşită de cerere de peste trei ori Şi-atunci? De ce să fac reduceri de Revelion ca la Viena? Că doar Viena are peste o sută de hoteluri. La Paris sunt tot cam atâtea. Lasă să se roage francezul sau austriacul de turişti, că noi, la o ofertă atât de modestă, putem să cerem pe o noapte de cazare mai mult ca în Bora-Bora sau în Dubai. Că doar suntem România. Ţara de lux a Uniunii Europene...

Asta e. Dar românul cu venituri medii nu se mai lasă jignit de „scorurile” afişate la mare sau la munte şi alege ofertele mai ieftine din străinătate. Iar când ajunge să câştige sume care i-ar permite să plătească tarifele de lux, va alege fără a clipi tot ofertele din străinătate, pentru că acolo nu a avut ocazia să se simtă furat ca în codru

Back To Top