El are minte puţină, e frustrat, neterminat, tolomac dar răzbunător, cretin şi dobitoc cât cuprinde. Dar are un mare talent. Lepra simte şi amuşinează presiunea atmosferică din politica locală, judeţeană sau naţională. Atunci îşi croieşte drum, dacă nu zilnic, cel puţin de trei-patru ori pe săptămână pe la partidul „său”. Acolo, este primul care sare şi spune: „Să facem precum zice Şefu!” Trage de limbă pe oricine şi apoi susură venin în urechile Şefului. Calcă pe cadavre. Nu are mamă, nu are tată. Nici interese vădite nu are. Nimeni nu poate spune că ar urmări ceva avantaje pentru sine. Nuuuuuu! El „slujeşte cauza!”. Că o fi să fie să prindă un mandat, din partea partidului, pentru a-l reprezenta, o face doar pentru că o cere partidul! Fie ca primar, consilier, deputat ori senator. Dacă este mai timid - şi nu visează la fulminante cariere politice - se mulţumeşte şi c-o deconcentrată. Oricare o fi ea. El nu are căderea să se opună deciziilor Şefului sau partidului.
El se pricepe cel mai bine la toate şi la nimic. Din noua funcţie, janghina va distruge totul. El habar nu are de legi, norme, criterii de evaluare şi alte astfel de „aiureli”. Îi devii duşman de moarte dacă aduci în discuţie competenţa şi profesionalismul. Energii telurice, mişcări de trupe - că janghinele se simt bine în haită -, ca nemernicul contestatar să fie făcut una cu pământul. Praful şi pulberea se va alege de cel care va întreba: „Ce anume vă recomandă - în afară de carnetul de partid - pentru funcţia respectivă?”
Janghina are talente. Exploatează, machiavelic, tot ce este rău în subalterni sau colegi. Pentru el - şi ai săi - turnătoria odioasă va deveni spirit civic, pentru el - metodele de supraveghe crâncenă şi obtuzitatea vor deveni „atenţie sporită, tradiţie şi vigilenţă”. Janghina are şi tresăriri sufleteşti. Îndeobşte pentru cei care l-au promovat şi i-au dat drept de viaţă şi de moarte asupra nefericiţilor subalterni.
În relaţia cu publicul, cetăţenii sau contribuabilii, o janghină nu va fi mai uman. El este cel care îţi cere o tonă de acte, sute de taxe, impozite sau alte hârtii şi hârtiuţe. Janghina se acoperă cameleonic şi se disimulează în documente.
El este născut şef şi are viziuni înaintate - dar numai în ce-i priveşte pe alţii! Acolo, „la proştii ăia”, dacă ar fi el, janghina, mare şef, ar schimba „cât ai clipi... totul!”
Notă finală: Orice asemănare cu persoanele de pe mult-discutatele liste ale noilor şefi de la deconcentratele prahovene este absolut întâmplătoare!