Peste foarte puţine zile vom decide (cam în necunoştinţă de cauză), delăsători şi deloc marcaţi de importanţa acestui scrutin, cine vor fi europarlamentarii care ne vor reprezenta interesele ţării în Parlamentul European.
După zeci de ani de hei-rup, de glorioase realizări am descoperit că democraţia nu este uşor de suportat. Aşa cum nici libertatea nu este doar un concept general, plin de resurse şi echilibru. Lipsa oricăror forme de analiză şi dezbatere între societate şi diriguitori îşi arată ineficienţa zilnic. Prahovenii au parte de o campanie molâie. Câteva tururi prin judeţ. În pripă, pe fugă şi cu ochii pe ceas. „Ştiu ei ce au de făcut acolo!” - ar fi zicerea poporeanului chemat la urne. Nu se văd - nici măcar la Bucureşti, la TV - mari dezbateri. Lipseşte chiar şi dezbaterea de principiu asupra a ce va fi să ofere România partenerilor din viitorul Parlament European. Este mai mult o campanie Pro sau Anti-Băsescu!
Culmea este că acolo, la nivelul Parlamentului European şi al Comisiei Europene, stă cheia dezvoltării şi modernizării amărâtei noastre ţări. Fractura dintre clasa politică şi societate este mult mai evidentă la acest nivel. În spatele acestei nereuşite stau foarte multe nenorociri, probleme grave şi mai ales lipsa de voinţă de a schimba ceva.
Educaţia - dezastru, Sănătatea - la pământ, Agricultura - pârloagă, Infrastructura - vraişte, Justiţia - oarbă şi putem continua cu tot ce reprezintă, acum, statul român. Tabloul este dezolant şi sumbru. Ne lipseşte educaţia asumării răspunderii deciziilor personale şi colective. Lipseşte cu desăvârşire actul de voinţă de a face ceva trainic în folosul neamului şi a comunităţii în care trăim.
Din păcate, cam acestea sunt cocoaşele pe care le vor purta în spate viitorii europarlamentari. Doar puţini dintre candidaţi par să fie mai bine pregătiţi şi cu un orizont intelectual mai avansat. Dar, şi dintre aceştia sunt foarte puţini care să aibă „în sânge” elementele necesare pentru o bună prestaţie: pregătire teoretică şi practică, virtuţile necesare unei asemenea funcţii şi mai ales o foarte mare dragoste de ţară!
Criterii care nu sunt măsurabile şi foarte greu sesizabile de după bombasticele declaraţii politicianiste.
Ne vom convinge de valoarea lor reală. Vom constata că sunt semidocţi, semiliberi sau semidemocraţi atunci când, în cadrul Parlamentului European sau al Comisiei Europene vom asista - dacă vom avea acest noroc - la cele mai fulminante discursuri, la cele mai bune proiecte pentru întreaga Uniune Europeană şi nu numai pentru România. Dar, mai ales, ne vom convinge de adevărata lor valoare când ei, viitorii europarlamentari români, vor fi primii care, aici, la nivel local (aş fi spus tribal), vor veni şi vor spune guvernanţilor, de la obraz, indiferent de ce culoare fi-vor aceştia, că s-a jefuit prea mult, că nu avem şcoli bune şi că absolvenţii ştiu de toate dar niciun fel de meserie.
Că medicina este o crimă cu premeditare, că Justiţia este siluită şi vor propune soluţii de asanare a tuturor racilelor pe care le avem. Să le spună şi să ne înveţe - nu pentru că le cunosc şi ei prea bine - că toate aceste aspecte ne ţin departe de Uniunea Europeană.
Nu de alta, dar am devenit un fel de rezervaţie, un fel de ţară a nimănui, iar lipsa de identitate statală şi de autoritate şi responsabilitate a statului - în condiţiile normelor UE - a îngrozit Europa.