Mă gândeam mai deunăzi ce înseamnă „unanim". Am tot auzit în ultimele zile adjectivul acesta, uneori şi substantivul „unanimitate". Aşa face întâmplarea să se repete ceva şi să confere un fel de semnificaţie sau tâlc unor lucruri, dacă nu minore, oricum neinteresante pentru tine. Ori, se poate întâmpla să „coacă" în tine ceva (nu ca... bubă, ci ca maturaţie, ca plantă) şi să observi numai ce polarizează în jurul acelei obsesii, sau gând sau blocare pe ceva. Aşa si eu cu „unanim".
Bine, bine, bine, totul se leagă în social, în politic sau pe dinăuntru şi cum tot l-am auzit pe Ponta şi pe ălălalt vorbind de 70% o dată, de zece ori, ad nauseam (lat=pană la greaţă) mă încontram interior sau zvâcnea în mine drăcuşorul independent şi-i răspundeam în gând premierului, mustrându-l pentru modestia cifrei: „Dom'le, n-ai 70, ci, vorba lui Caragiale, ai unanimitate stimabile!".
Nu există să existe feţe triste şi procente altfel decât frizând unanimitatea. Cât avea Iliescu în '90 - '92? Cât avea Ceauşescu înainte de '89? Păi, noi trăim într-o lume a cerebelului, a caracterului, a lucidităţii responsabile?
Păi, noi nu trăim în aşa ceva! Vorba lui Florin Toma, gazetarul strălucit şi ploieșteanul nostru subtil: „aud şi acum sunetul inenarabil al bâtelor minereşti pe cutia craniană a câtorva pletoşi de la Universitate".
Să ai la noi 20-30% un partid, alte 20-30% alt partid, 15% liberalii (mai mult înseamnă un nonsens, o corcire, o adulterare, o castrare). Nu, la noi, sarmalele şi tigăile aduc 60-70% şi stânga proastă, nereflexivă şi fără demnitate naţională, cu bâzdâc şi apetit de termită se plânge că n-are ... că n-are ... unanimitate!
Să vă dea Dumnezeu, pardon, să-i dea Dumnezeu unanimitate! Dacă poate să existe vreun astfel de Pantocrator care să urmărească aplatizarea în jos a unei populaţii care şi aşa, ieşită flămândă şi cumplit de needucată din caricatura de comunism balcanico-coreean, s-a lăsat miciurinizată de... trend-urile occidentale ale comodităţii, muncii demente doar pentru bani şi iar bani, şi iar bani; pentru distracţii cretine şi plimbări prin parc cu abia reţinute mascări de căscat (mai e ceva cu „unanim" acela).
Ţine de o convergenţă şi de o unitate. E altceva decât masa manevrată, decerebrată, băgată prin strunga unei televiziuni tembele în ţarcul unui anumit câştigător.
Nu ştim sau nu resimţim nevoia de a distinge între potop, aglomeraţie, grămadă şi unanimitatea naţională.
„Unanim" înseamnă ceva simplu şi splendid: o singură inimă. La vot unanimitate este doar atunci când o singură mână (labă) sau o singură burtă („stomac" este elegant spus) apasă pe o ştampilă după ce un brontozaur vetust i-a tot păcănit la căpuţele nemobilate să-l voteze sau să-i aleagă preferinţa.
Un singur suflet (unanimitate) există când ţara se ridică, cu învăţători care ard ca facla sau ca lumânarea pentru ea, în vederea unui ţel înalt, istoric şi de impunere a geografiei şi istoriei cu stemă şi blazon.
Străbunii aveau un ţel în care credeau neobosit şi neabătut. Vorba lui Eminescu pentru contemporani: „Noi nu credem în nimic". Nici măcar în... scrisul nostru. Bipedul uşurel de azi n-are tensiuni decât induse de burta aceea colosală, de nesimţirea unei apatii permanente.
Fraţilor, i-aţi văzut în ultima vreme, mai ales acum când este cald cum arată termitele astea bipede? Mă apropii de o vârstă patriarhală fără să îmi fi dat Domnul înţelepciune! Ajung să spun ca babele: „În viaţa mea n-am văzut atâţi nesimţiţi, şiruri, regimente, haite, cirezi, numai ovine şi bovine".
Iată portretul robot („robot" este încă ceva care presupune numai cerebel, pe când aici precumpănitoare este partea a doua a corpului): o jiganie humanoidă grăsoasă, cu abdomen înfiorător; nişte izmene ¾ numite parcă bermude, un tricou care descoperă nişte membre adipoase, înnoroiate de tatuaje; o vegetaţie piliferă subaxială, trăsnind acid de-o transpiraţie şi iută şi stătută; labele inferioare, goale, etalând unghii de acvilă eşuată, de crezi că bipedul stă în copacul X3, cracă B4, ţinându-se bine cu „ghiarii şi dinţile".
Merge agale, de fapt, abia se mişcă. Ea împinge căruciorul, dacă-l conspectezi rapid observi numai bere la pet, nişte fleici şi ceva dulciuri. Răsuflă greu, cu jeturi de aer pe nas ca pahidermele: s-a deplasat duminică, la ora 15 la mall-ul din afara oraşului. E cald, tare cald.
Hipopotamii şi rinocerii suportă uşor, dar trebuie să aibă apă sau nămol sau noroi sau... bere. Vorbesc cu un singur cuvânt, nazal, muşcând din sunete ca Marlon Brando înainte de a ajunge să apară pe ecrane.
Gâfâie şi molfăie. Mai des decât cuvântul sau apelaţia ("fă") se aude interjecţia, mârâitura. E numai damf sonor şi olfactiv. Cum să nu-i „lucrezi" uşor pe aceşti ipochimeni africani? Pentru Voiculescu e floare la ureche.
Ăştia, iubiţilor, decid ireversibil asupra viitorului copiilor noştri. Sunt atât de mulţi golanii, derbedeii, fleacurile şi baligile bipede, neisprăviţii, netoţii, frustraţii, mincinoşii, veleitarii, prăpădiţii, ambuscaţii, naufragiaţii, încât ori doineşte a jale, ori... Ei, ori te apuci serios de treabă cu tine însuţi în primul rând, asupra ta, cu precădere, tu să oferi exemplu cu ceea ce faci, gândeşti, vorbeşti, năzuieşti.
Nu ăia, chiar dacă sunt o mulţime (dar nu o... groază), decid definiţia şi altitudinea unei ţări.
80% ,aproape, erau, în perioada interbelică analfabeţi.
Dar aveam cea mai eflorescentă şi mai briliantă intelectualitate, cel mai emulativ mediu artistic din istoria noastră şi cu nimic inferior... Franței, Italiei şi Germaniei de atunci!
Aici este „paradoxul român" vorba lui Sorin Alexandrescu. Gloatei, plebei i s-a dat enorm ca libertate pentru fumurile pe care şi le cultivă datorită banilor. Spun vorbe dure şi nu îmi cer scuze.
Politicienii n-au să agrăiască aşa ceva niciodată. Ce-am văzut după 90 a fost o înfiorătoare trepidaţie, fermentaţie, nebunie după bani, case, funcţii, maşini, după tot ce constituia indiciul de bogăţie şi pumn în ochi dat altora.
Se echivala realizarea umană cu înălţimea, lăţimea şi turnuleţele viloiului. Nu există stradă în Ploieşti sau aiurea în care să nu se fi ridicat cu zecile case la care un profesor, un inginer sau un tehnician n-ar putea nici măcar să viseze că-şi (căşi! = case) va ridica.
În Ploiești sau aiurea ieşiţi spre marginea oraşului, aceea cu restaurante şi baruri şi veţi vedea vineri, sâmbătă, duminică automobile pe care nu le întâlniţi ca marcă şi număr la Munchen! Au vândut pământurile care făceau 2 euro cu zeci de euro ca să-şi cumpere maşini şi alte indicii de îmbogăţire visată. Aşa au apărut ţoapa şi golanul. Şi înainte erau, dar la periferie şi în număr mai mic, iar periferia nu era... în centru.
Ca să ai unanimitate, în sensul latinesc, trebuie să propui lui Gheorghe, Ion, Vasile, Niculae şi altora ca-n poezia lui Gyr o ţintă majoră, o flacără. Nu mai sunt Gheorghe, Ion, Vasile, dar şi pe Eduard, Basil, Victor îi poţi educa, struni spre cele înalte fiindcă gena (nu e nume propriu) e bună şi roditoare.
Să dăm o cauză şi un vis lumii ăsteia româneşti! Altora nu putem şi, până la urmă nici nu trebuie: ar fi amestec în treburile interne! Dar noi să nu găsim un „superlativ de existenţă" pentru noi înşine?
Nu la elevi şi la omuleţii de la mall trebuie să umblăm. Ci la profesori şi la colcăiala de politicieni minori despre care, în ultima vreme aud şi citesc epitete cumplite şi, nu chiar nemeritate.
Iată unul: „cocalari politici". Iată contextul : "Întotdeauna cocalarii politici de acum îşi vor atrage nişte cerebele, numite „intelectuali-canalie", ca să le ofere o aparenţă de semnificaţie, un lustru. Intelectualii sunt de design şi relevare". Sunt optimist în mod temperat şi cred că talpa foarte înfumurată a ţării va redeveni serioasă, muncitoare, neîngâmfată, necârtitoare, nebatjocoritoare de intelectuali, într-un mai scurt răstimp decât vom dezbăra de ipocrizie şi cinism o pătură jilavă (Doamne-ajută să scriu J mare!) de... cum să-i zic că oricum greşesc!, politicieni, aroganţi, hulpavi, peltici la voinţă, împleticiţi la fapta pentru alţii. Educând josul, ridicându-l, ridici şi alţi conducători – e lege.
Nicu Boaru
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea