"Pentru a crea într-o conversaţie, la fel ca într-o carte, o perfectă senzaţie de frivolitate, este necesară o doză de seriozitate pe care o persoană într-adevăr frivolă este incapabilă să o aibă.” (Marcel Proust) "Idealiştii ar trebui să se grăbească în a schimba lumea înainte ca lumea să-i schimbe pe ei.” (Mafalda)

Spectrul Puterii

Ariviştii în plină acţiune ar trebui să fie practici: a bea şampanie cu jet-set-ul poate fi amuzant şi a juca golf cu eleganţii de-adevăratelea are un farmec incontestabil, însă a-ţi da coate cu cei care au în mână pâinea şi cuţitul este, de departe, mult mai interesant.
Burghezia iluminată (sau progresistă) se află peste tot: în politică şi economie; dirijează mass media şi se ocupă de cultură. Cine sunt ei? Aici există o mare complexitate: sunt un amestec de persoane care pleacă de la un postulat şi converg într-un singur punct: Puterea.
Acesta este motivul pentru care această analiză începe cu două citate literare şi nicidecum acela că Burghezia Iluminată Progresistă (B.I.P) ar fi o încrucişare între Marcel Proust şi Mafalda, însă ceva, ceva tot este. IATÄ‚ de ce: Banii trec dintr-o mână în alta, este bine ştiut. Schimbările politice atrag schimbări sociale, de influenţă şi poziţie economică, însă, înainte de toate, noi trebuie să privim dincolo de mistificările ce pot exista.

Analizând, veţi vedea că, în ciuda aparenţelor, există foarte puţini "parvenues” la putere. Figura muncitorului proletar plin de idealuri şi lipsit de pregătire şi educaţie care a ajuns pe culmi este rară şi aproape anecdotică. Sunt alţii cei care ocupă postura de responsabilitate, care manevrează finanţele, dirijează presa şi formează amplul şi stabilul spectru al noii societăţi acomodate. Sunt Burghezii Iluminaţi, sunt profesioniştii. 

Cine sunt ei?

Sunt aceia care, din pricina unei mari nelinişti intelectuale, au simţit nevoia de a schimba lumea. Toţi citeau pe furiş Marcuse şi Sartre. Mulţi dintre ei au petrecut nopţi infernale în birourile sau beciurile Securităţii şi alţii au trebuit să treacă frontiera. Odată cu vântul schimbării, nonconformiştii de altădată s-au trezit mai bătrâni şi mai puţin radicali; s-au transformat în personajele V.I.P. de astăzi. O singură privire în jur şi îi veţi vedea cocoţaţi în posturile cele mai importante. Dacă aţi ales să pătrundeţi în această zonă, este important de reţinut că aici nu contează descendenţa ilustră (ca în cazul E.D.A.), nici farmecul personal necesar jet-set-ului, nici măcar vâna artistică a postmoderniştilor, dacă nu vine acompaniată de rezultate reale. Personajele B.I.P. simt un dispreţ olimpian pentru aşa numitele clase tradiţionale. Se vor duce la petrecerile acestora, le vor seduce femeile şi se vor îmbrăca la fel ca ei, însă întotdeauna îi vor considera nişte ignoranţi. În plus, se vor dovedi la fel de zombi, deşi în acest caz este vorba despre un snobism cu semnul minus, adică snobismul de a fi nou.

Cum se îmbracă ei?

Burghezii Iluminaţi simt o secretă aversiune freudiană împotriva articolului de îmbrăcăminte simbol: cravata. Natural că, în cursul săptămânii, toţi se îmbracă în costum şi cravată, însă obişnuiesc să spună că asta e doar din cauza "exigenţelor de scenariu”. Chiar dacă B.I.P. se încăpăţânează în a nu se îmbrăca asemeni taţilor lor, întotdeauna preferă să adauge ţinutei o tentă nonconformistă, ca de exemplu nişte pantaloni cadrilaţi sau şosete prea puţin (sau deloc) asortate cu ansamblul. În plus, dacă se poate, şi poate puţin nostalgic, folosesc un foulard (pardon, pentru ca B.I.P.detestă franţuzismele), o eşarfă, vreau să spun. Există de asemenea unii B.I.P., mai ales cei cu profesii în establishment, care să reziste uzului cravatei. Mai mult, fac eschive foarte complicate pentru a evita acest articol, substituindu-l cu fulare, eşarfe şi jersee "pe gât”. Alţi B.I.P. apreciază mult îmbrăcămintea clasică engleză, poate pentru că, în particulara lor cochetărie, gândesc precum Oscar Wilde şi anume că "nimic mai periculos ca faptul de a fi foarte la modă: există riscul de a fi demodat în orice moment”.

 

Cum se îmbracă ele?

Trebuie avut în vedere că majoritatea burghezelor iluminate au fost sau sunt ultra feministe şi acest lucru repercutează puternic în forma lor de a se îmbrăca. Dacă nu doriţi să faceţi notă discordantă, uitaţi de tot ceea ce miroase a femeie obiect. Nimic de pantofi cu toc înalt, rochii sexy sau bijuterii extravagante. Nu uitaţi că majoritatea acestor femei lucrează şi obişnuiesc să-şi adapteze garderoba acestei circumstanţe; însă, într-adevăr, încearcă mereu să aibe un aspect nonşalant, de studiată naturaleţe, ca şi cum faptul că sunt frumoase şi elegante le incomodează puţin.

Inima timpurie şi creierul târziu


Cum era de presupus, B.I.P. sunt visceral împotriva semnelor exterioare. Nu degeaba au luptat contra lor în epoca lor nonconformistă. Teoretic, chiar şi astăzi, pentru ei un ceas serveşte doar pentru a arăta ora, iar un automobil este un articol de utilitate şi nu o radiografie a contului bancar. Cu toate acestea, mulţi B.I.P. au trebuit să lase la o parte acest natural refuz şi să facă anumite concesii consumiste. Cum se spune în Franţa (şi dacă n-au spus-o francezii, asta e o frază demnă de ei): "Cine, la 20 de ani nu e un radical de stânga, nu are inimă, iar cel ce continuă să fie la 40 de ani, nu are creier”...
Problema e că B.I.P. au sucombat şarmul semnelor exterioare, chiar dacă nu întotdeauna le convine să recunoască acest lucru; când se scapă, au mereu o scuză la îndemână. Nu că le-ar pretinde cineva un motiv, însă merită efortul de a păstra câteva "în mânecă” pentru a le folosi într-un moment strategic.
Trebuie să fiţi de acord cu mine, dragi arivişti, că par foarte inteligenţi şi simpatici aceia care au mereu câte un argument care să justifice acele atitudini ale noastre care ne produc o anumită jenă. De aceea, veţi părea divini când, absolut spontan, lăsaţi să cadă o scuză de acest tip: " Timp de mai mulţi ani nu mi s-a părut necesar să schimb vechiul meu Renault. Pe urmă am hotărât să-mi cumpăr B.M.W-ul ăsta pentru că era foarte stânjenitor pentru cei care lucrează pentru mine ca ei să aibe maşini mult mai bune ca a mea”.

 

Ce tip de ceas îţi sună?


Burghezia Iluminată consideră ceasul scump ca cel mai deplorabil semn de consumism. Dacă aţi căzut în această tentaţie, aveţi aici câteva argumente utile pentru a explica această inexplicabilă deviere:
a) "Acest Cartier mi-a fost dăruit cu multă afecţiune de elevii/colegii mei etc. Mie mi se pare cam de parvenit, dar nu pot să fiu nedelicat faţă de ei...”.
b) "Cumnată-mea, care e şefa relaţiilor publice la Bulgari, m-a rugat să-l port câteva luni; ea crede în publicitate indirectă şi spune că eu mă mişc mult...”.
c) "Mi-am dus Seiko-ul la reparat şi un prieten mi-a împrumutat vechiul său Rolex .

 

Burghezia Iluminată şi cărţile


Aproape fără excepţie, toţi sunt cititori împătimiţi sau, mai exact, au fost cândva, pentru că acum sunt foarte ocupaţi. N-o să vorbim acum. Un adevărat B.I.P. citeşte trei-patru cărţi odată. Bineînţeles, toţi au acasă o bibliotecă impresionantă, ce pare foarte folosită. Dacă vreţi să fiţi ca ei, trebuie să aveţi în vedere următoarele:
a) Bibliotecile lor conţin foarte puţine cărţi legate în coperţi de lux, excepţie făcând o eventuală colecţie de cărţi vechi şi/sau rare. Există convingerea că cel care are multe cărţi cu astfel de coperte aurite le ţin doar pentru decor.
b) Nu le place să-şi etaleze cultura şi lecturile curente, însă există un sistem foarte practic pentru ca toată lumea să ştie ce citesc ei la un moment dat. Dacă vreţi să fiţi ca ei, faceţi următoarele:
Puneţi pe o măsuţă în sufragerie, într-un loc cât mai vizibil, dar discret, câteva teancuri cu titlurile pe care vă prefaceţi că vă intersează în acel moment: un roman, o carte de economie, câteva reviste specializate şi ceva filosofie. A!...Nu uitaţi să marcaţi la fiecare pagină la care aţi rămas, ca să se vadă că sunteţi în plină lectură şi, mai ales, pentru Dumnezeu, nu uitaţi să schimbaţi cărţile din când în când!
c) Absolut necesar să aveţi un librar. Este o chestie de mare rafinament. Toţi B.I.P. au librar şi, săptămânal sau o dată pe lună, se lasă sfătuiţi în legătură cu cele mai intersante noutăţi. Aveţi încredere în criteriul său şi veţi fi mereu a la page. Bineînţeles că trebuie să cumpăraţi tot ce vă recomandă, însă nu vă speriaţi, nu e nevoie să citiţi toate cărţile astea, ajunge să le răsfoiţi sau să citiţi un capitol, două. Exact asta fac B.I.P

Ei şi muzica

Gusturile muzicale spun multe despre sensibilitatea oamenilor. Imaginaţi-va că sunteţi invitat în casa unui B.I.P. pe care nu-l cunoaşteţi prea bine. O privire aruncată în treacăt discotecii sale va putea procura date interesante şi teme de conversaţie. De exemplu: dacă vedeţi multe discuri de Georges Brassens, Jacques Brel şi câteva de Bob Dylan, vorbiţi despre Mai-ul Francez. Pare simplist, dar funcţionează.
Un B.I.P. ce posedă toată colecţia Beatles are de asemenea punctul său sensibil, însă trebuie să fii foarte bine informat ca să ajungi la latura lui. Vă amintiţi, de exemplu, care dintre cei patru cânta Hey Jude, sau ce se ascunde în spatele cripticului Lucy in The Sky with Diamonds (Paul McCartney, respectiv, se zice, L.S.D.).
Dacă, vizitând casa unui B.I.P., vedeţi că discoteca lui cuprinde foarte multă muzică clasică, luaţi notă:
a) Nu comiteţi prostia de a vorbi despre Mahler! Doar pentru că gazda a spus odată că-i place acest compozitor, nu înseamnă că acesta este criteriul general. Mai mult, B.I.P. detestă căderea în topice, lucruri comune şi vă vor considera un oportunist deplorabil.
b) Vorbiţi, în schimb, de Bach şi de muzica medievală acum. Toţi afirmă că ascultă acest tip de muzică. Faceţi ca ei. Cum, în realitate, nimeni nu înţelege un bemol din teme, toţi se pierd într-o retorică pe cât de criptică, pe-atât de adormitoare.

În fine, dacă vă confruntaţi cu un iubitor de operă...atunci aveţi într-adevăr o mică problemă. Un sfat util ar fi acela de a nu aborda sub nicio formă teme muzicale. Pasiunea pentru operă poate fi ori foarte veche (nu-i poţi face faţă decât dacă eşti Pavarotti în persoană), ori foarte recentă, pentru că este foarte la modă. În acest caz, este de asemenea puţin convenabilă abordarea acestui subiect, pentru că probabil respectivul burghez iluminat e total pe dinafară şi vouă nu v-ar plăcea să-l puneţi într-o situaţie stânjenitoare. Nu-i aşa?...

(va urma) 

Back To Top