A ajuns hilară insistenţa mediilor asupra unor subiecte - nişte născociri sau umflături, împiciorogate şi umflate la rang (sau gogoşi) de „chestii naţionale”. Şapte ore, dragi cititori, au fost pline marţi seară doar cu doi ţânţari umflaţi cu E-uri până la a deveni mârţoage roaibe: „Spiru Haret” şi meciul Ponta - U.E.

Nu săracu Spiru Haret, ministrul luminător, făuritorul de şcoli şi perspective înalte şi de durată pentru tineret, şcoală şi ţară, ci grosiera afacere - cea mai importantă după Caritas-ul clujean - în care au căzut câţiva bieţi românaşi doritori de carte şi au câştigat Bondrea şi alţi bâlbâiţi senili, „oţii” din umbră, partideaua înglobatoare, adică, „profii” din cadrul aceluiaşi partid, precum şi zeci de mii de refuzaţi ai cărţii, juni necorupţi de cultură, care sunt ahotnici de avantajele materiale ale unei diplome obţinute fără să stai zece ore pe zi la bibliotecă.

N-are rost să discutăm aici despre acest scandal în care câţiva, repet, câţiva oameni serioşi suferă că au intrat alături de profitorii de sus şi de pleşcarii de 19, 25 de ani inapţi de muncă fizică şi de travaliu intelectual într-o mizerie cum rar poate odrăsli mapamondul. Dar, repet, nu Spiru Haret şi nici prăpădita de discuţie a ciumpălăului de Ponta cu U.E. nu trebuie sa ne ocupe nouă ecranul imaginii româneşti şi nici să-i facă pe ăia mai manipulabili să creadă ca asta e România cea adevărată.

Zilele acestea se sărbătoreşte centenarul Noica. Dacă vrem să facem o legătură între adevăratul spirit al lui Haret (nu „Spiru”, ci „Spiritul” Haret), atunci putem vorbi despre modelul de şcoală adevărată, înaltă, valoroasă şcoală pe care vrea să o instituie cărturarul acesta extraordinar. Întâmplător dar şi semnificativ e faptul că „moşierul” Noica vroia să deschidă în pădurea Andronache de lângă Bucureşti un fel de campus universitar pentru o şcoală a elitelor viitoare.

Cumplită apropiere, dureroasă metaforă pentru declinul cu mucegai pe care îl traversăm şi pe clina căruia coborâm ebrietaţi: ministresa Andronescu, în fond un fel de victimă a obedienţei faţă de un partid a cărui instanţă de control şi de judecată o constituie tripleta de aur calp Geoană-Hrebenciuc-Marean - şi pădurea, campusul Andronache. De la Andronache la Andronescu... văleleu şi aoleu, vorba lui Creangă! Şi întâmplarea face dantele de semnificaţii şi mai pregnante: Noica a scris o carte în care vorbea despre filigranul european, al spiritului adevărat al Europei, infuz în spiritualitatea, limba şi cultura românească.

Cartea se intitula „Modelul european în cultura română”. Nu pomenim o vorbă de urgisitul, pustnicul şi extraordinarul om de la Păltiniş, de ... Andronache şi Modelul european, dar ocupăm şapte ore (!?) cu chestiunea uriaşă Andronescu - Haret, mai mult Spiru decât Haret şi cu Ponta şi UE al lui.  Unde eşti pădure, cu copilăria ta cu tot? Deocamdată suntem la figurat în codru, fără verdeaţă. NICU BOARU

Back To Top