Categorie: Remember

Chiar şi după terminarea Războiului Rece şi destrămarea URSS-ului, în 1991, Rusia şi-a continuat politica de spionaj în ţările occidentale. Cruzimea şi brutalitatea cu care Rusia i-a tratat pe cei care au avut curajul să critice în mod public conducerea de la Moscova poate fi constatată chiar şi în ultimii ani. Este de ajuns să ne referim la asasinarea jurnalistei Anna Politkovskaya şi a dizidentului Aleksandr Litvinenko (fost agent KGB, azilant în Marea Britanie).

Tretyakov, ca Pacepa

Între 1995 şi 2000 şeful biroului de presă al misiunii ruseşti de pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite era Sergei Tretyakov. În realitate însă, acesta era şeful spionajului rusesc din New York, care avea ca scop organizarea şi coordonarea spionilor ruşi care recrutau americani şi membri importanţi ai ONU. Tretyakov mai lucrase ani buni şi la biroul din Canada, unde rolul său era de a spiona ţara vecină, SUA.

În anul 2000, agentul SVR (Sluzhba Vnezhney Razvedki - serviciul de spionaj extern rusesc) fost KGB, SergeI Tretyakov, a dispărut de la postul din New York. Era spionul rus cu cea mai înaltă funcţie, cea de colonel, care cerea azil în Statele UnIte.

Războiul Rece nu s-a încheiat

La Începutul acestui an a ieşit pe piaţă cartea „Camaradul J” (numele conspirativ al lui Tretyakov) scrisă de Pete Early, fost jurnalist la „Washington Post”, în care prezintă dialogul purtat cu Tretyakov. Cartea descrie cariera lui Tretyakov, devenit între timp cetăţean american, şi se doreşte a se constitui, după cum afirmă spionul rus, într-un semnal de alarmă pentru americanii naivi, care cred că Războiul Rece s-a terminat.

Tretyakov afirmă că în perioada dinainte de 1990 inamicii principali ai Rusiei erau SUA, NATO şi China. După căderea URSS şi până în prezent ordinea a rămas aceeaşi.
După dezertarea lui Tretyakov, americanii au reuşit să intre în posesia a peste 5000 de transmisii secrete pe care acesta le-a efectuat şi a numelor unor americani care spionau pentru Rusia. Mai mult, au înţeles modul de funcţionare a biroului rusesc din New York.

Caviar şi şampanie pentru unii ruşi

Urmare a dezvăluirilor sale, spionul rus a fost recompensat cu peste două milioane de dolari, cea mai mare sumă plătită vreodată unui fost spion. Suma a fost oferită şi pentru a compensa averea şi bunurile pe care acesta, împreuna cu soţia şi fiica, le-a abandonat în Rusia.
Ani la rând, începând cu Mihail Gorbaciov, Boris Elţîn şi Vladimir Putin, ruşii au sperat în libertate, democraţie şi vremuri mai bune. Aceste aşteptări au fost însă înşelate rând pe rând, suferinţa poporului rus fiind considerată un "adevărat genocid" de Tretyakov, care spune ca nu şi-a dorit să se mai întoarcă într-o ţară unde doar el şi încă 2-3% din populaţie puteau să trăiască pentru tot restul vieţii consumând "caviar şi şampanie".

Planuri hilare

Printre cele mai şocante şi hilare dezvăluiri făcute în carte de Tretyakov se numără încercarea unor oameni de afaceri ruşi, Vladimir Dmitriev şi Aleksandr Chernyshev, de la companIa „Chetek”, de a vinde canadienilor, la începutul anilor '90, o metodă inovatoare şi secretă de fabricare a semiconductorilor. După ce aceştia şi-au prezentat oferta, partea canadiană i-a informat că metoda respectivă fusese deja încercată în urmă cu 25 de ani, între timp japonezii perfecţionând o metodă nouă şi mult mai... performantă.

O altă încercare a celor de la „Cetek” a fost de a oferi ţărilor vestice o metodă de a scăpa de reziduurile chimice prin pulverizarea lor, folosind în acest scop bombe nucleare. Această operaţiune ar fi trebuit să se desfăşoare în însula arctică Novaya Zemlya, locul unde în trecut Rusia a efectuat teste nucleare. Planul ruşilor era să foreze cinci mii de găuri în pământ, cu un diametru de 2,4 metri şi o adâncime de 300 de metri fIecare, în care să introducă deşeurile. O bombă de 50 de kilotoni urma să fie introdusă apoi şi detonată în mijloc, tot la o adâncime de 300 de metri. Ruşii planificau să încaseze între 300 şi 1200 de dolari pe kilogramul de deşeu chimic pulverizat.

Canadieni şocaţi

Ideea i-a şocat însă pe canadieni, care au refuzat categoric propunerea ruşilor. Dar ruşii, după întoarcerea în ţară, au editat o broşură în care susţineau că deplasarea în Canada a fost încununată de succes. Viktor Mikhailov, ministrul Industriei şi Energiei Atomice, a trimis apoi broşura la ONU, cu aceeaşi propunere, menţionând că partea canadiana a fost de acord cu această operaţiune. Ştirea a fost rapid preluată de ziarele canadiene şi americane, care au investigat şi dezminţit apoi afirmaţiile ruşilor. (va urma)

Back To Top