Era o zi de joi, se anunța soare și era neobișnuit de cald la București. De dimineață, pe întuneric o agitație mută stăpânea Piața Palatului. Geniști, luptători antitero de la USLA, ofițeri de la Direcția a V-a verifică piața, sunt verificate inclusiv canalizările și sunt blocate capacele în zonele mai apropiate de CC. Câțiva trupeți de la CTS (Comandamentul Trupelor de Securitate) aduși cu autocare și cazați pentru discreție în Palatul Republicii. Luminile au stat aprinse toată noaptea în birourile din sediul Comitetului Central. Vizavi, în clădirea Consiliului de Stat (fostul Palat Regal) soldați de Securitate cu centuri albe din garda palatului priveau plictisiți spre trecătorii care umblau grăbiți către serviciu.
Dimineața, pe la ora 7.30 își făcea apariția și coloana oficială a cuplului Ceaușescu dinspre Primăverii. Carele de reportaj ale Televiziunii Române ajung în piață și încep să-și monteze aparatura. Se trag cabluri, se face sonorizarea. Odată cu dubele televiziunii vin să-i ajute la sonorizare și 4 dube de la Armată, de la Consiliul Politic al Armatei. Ofițeri de la Direcția a V-a se salută familiar cu cei de la TVR, unii se așază cu ei lângă mixerele de sunet.
Ideea mitingului i-a aparținut lui Ceaușescu
Cu o seară înainte s-a decis în CPEx să fie organizat un miting de amploare cu zeci de mii de oameni ai muncii, exact ca în vremurile bune din 1968. Ideea i-a aparținut numai lui Ceaușescu, oricum nu accepta decât rar sugestii de la alții, era prea încăpățânat. Problema organizării a picat în sarcina lui Barbu Petrescu, prim-secretar PCR pe București care trebuia sa mobilizeze colectivele de muncitori de la marile uzine ale Capitalei, „Grivița Roșie“, „Vulcan“, „23 August“, „Pipera“, „Republica“, „IMUAB“, IMGB etc. Generalul Gianu Bucurescu, șeful Securității București a fost numit responsabil pentru organizarea mitingului pe domeniul său de siguranță publică.
Ceaușescu voia să dea o lecție de legitimitate Timișoarei, unde fusese umilit, mai ales că își trimisese premierul că negocieze cu revoluționarii. Fusese nevoit să calmeze puțin spiritele la Timișoara, înainte să-i salte pe toți. Deși toți acoliții știau că un miting popular era cea mai proastă idee, dar nu aveau curajul să-i spună asta. Așa l-au cocoloșit pe „Tovarășu“ încât acum se crede în `68, e total desprins de realitate.
Mobilizarea muncitorimii, un talmeș-balmeș
Eforturile lui Barbu Petrescu se lovesc totuși de nemulțumirea multor muncitori care au luat cuvântul neautorizați și au vorbit împotriva lui Ceaușescu. Evident, aceștia au foști trimiși acasă să se liniștească ori la Comitetul Municipal de Partid, ca să-i scape de ancheta Securității. Sunt și echipe de la Televiziune care filmează muncitorii în halate albastre sau gri cum înfierează cu mânie evenimentele „fasciste“ din vestul țării.
Organizarea lui Petrescu e deficitară, la unele întreprinderi trimite convocări pentru ora 7.30 la Sala Palatului, altora nu le trimite nimic. În plus, activiștii de partid au decis să cheme la miting pe muncitorii care ieșeau de la schimbul 3 (schimbul de noapte), care erau deja obosiți și să-i mai țină prin uzină până pe la ora 7 sau 8 când oamenii sunt încolonați și duși cu autobuzele sau chiar pe jos.
De la schimbul 3, trimiși pe jos în piață
Totul e făcut pe fugă, sumar, fără atenție la detalii. Dimineața, unor colective de muncitori nici nu le-au fost trimise autobuze pentru transport, cum e cazul angajaților de la uzinele „23 August“ care au venit pe jos încolonați vreo 10 km până în centru. Unele grupuri ajung mai devreme decât altele, piața pare la dispoziția mulțimii, nu au apărut milițienii, securiștii în scurte de piele și cojoace scurte.
Era o asemenea silă în acele zile, încât dacă își mai închipuie cineva că organizatorii mai își dădeau silința să fie totul impecabil se înșală totalmente. De altfel nici nu se știe clar câți oameni au fost aduși în piață, relatările ulterioare ale organizatorilor variază între 50-80.000 sau 150.000.
Securiștii de la Inspectoratul București au ajuns în piață după venirea participanților
Potrivit unui fost ofițer de la Direcția a V-a de Securitate și Gardă (probabil general-maior Marin Neagoe comandantul Direcției), care relatat povestea pentru Jurnalul Național în 2004 sub semnul anonimatului, „efectivele de pază și supraveghere ale Securității Capitalei au sosit în Piață la jumătate de oră după ce aceasta se umpluse de lume. La miting a participat, așadar, cine a vrut și cine n-a vrut... Latura cea mai proastă a fost tocmai faptul că Securitatea Municipiului București trebuia să-și aducă efectivele imediat ce s-au terminat verificările noastre. Or, efectivele de la Inspectorat au sosit după ce a venit publicul în piață... Controalele se extindeau până la Palatul Telefoanelor, Biserica Krețulescu, blocul cu "Muzica".
Se controlau și subsolurile acestor clădiri. Trebuiau instalate posturi de pază și de supraveghere. Dar, în ziua respectivă, de 21 decembrie, aceste efective n-au venit la timp... Din cauza întârzierii, dispozitivele luate de Securitate au fost formale. A fost cea mai proastă organizare posibilă... Grație acestor erori și-au făcut apariția grupurile de tineri care aveau sa agite mulțimea, s-au produs fenomenele care au stârnit panica, precum exploziile petardelor și teribilul vuiet care a speriat zecile de mii de oameni adunați în piață. Cam toți de aceeași vârstă, echipați cam la fel, care au ocupat îndeosebi latura dinspre Consiliul de Stat. De asemenea, n-au fost create din timp barajele pe unde să pătrundă aceștia, oamenii în piață, astfel încât să fie controlați. Ca urmare a acestui fapt s-au adaugat diferite persoane care aflaseră de miting, altele decât cele care au venit din întreprinderi.“.
La nivelul autorităților municipale nu se știa clar dacă se va face mitingul, de aceea confirmarea a fost dată abia la ora 10, când o parte din oameni erau deja în piață. Nu s-au mai respectat amplasamentele muncitorilor conform schemei, corespunzător cu secția și întreprinderea din care provin. Totul reflecta o stare de lehamite atât din partea oamenilor aduși din schimbul 3 cât și a securiștilor și milițienilor care se făceau că controlează situația.
Perimetrul pieței e asigurat de trupele de Securitate
Totuși sunt realizate dispozitive de ordine la marginile/ieșirile pieței cu trupe de la Brigada 11 Securitate, USLA și trupe de miliție de la IGM dar și celebrele FOI (Formațiunile de Ordine și Intervenție). Sunt constituite aproximativ 8 rezerve mobile de intervenție compuse din efective mixte, miliție, CTS și USLA și încă 4 rezerve de valoarea unei companii fiecare.
Hai că începe...
Totul decurge normal de la ora 12 când începe mitingul, vorbesc mai mulți activiști, apoi un secretar de la UTC și apoi ia cuvântul tovarășul Ceaușescu, care la mulțumirile aduse organizatorilor acestui... și se aude un vuiet cu țipete isterice. Niciun operator TVR nu a mai filmat piața ci doar balconul. Alții au orientat camerele în sus.
Lumea se îngrămădește spre balconul CC, dând peste cap pe securiștii Direcției a V-a. Unii pică și ei. Nimeni nu știe de ce fuge, s-a auzit doar un poc, și acel huruit de parcă îți tremură timpanul și îți răscolește plămânii. Acel vuiet supranatural care a băgat panica în peste 80.000 de oameni care fug în stânga și dreapta. Pare că sursa scandalului s-a produs dinspre Athene Palace. Toți se uită într-acolo. Ceaușescu bate în microfon acompaniat de soție, bate în microfon. Neagoe apare la balcon și strigă „Dumnezeule“. „O fi dat unul cu ceva“, spune Elena către cei din spate. Intuiție feminină. Chiar așa era.
Totul a început de la o petardă
Potrivit martorilor, a existat un grup de tineri pe Calea Victoriei, lângă Athene Palace, care strigau „Timișoara, Timișoara“, și ar fi încercat să intre în piață cu scopul de a deturna mitingul. Acești tineri ar fi încercat să forțeze dispozitivul de ordine iar cei de la Securitate au aruncat cu una sau mai multe petarde.
Potrivit istoricului Mădălin Hodor, cei care au dat petarda au fost militarii de la USLA și nu era petardă și o grenadă flashbang denumită GELA în nomenclatorul USLA. Adică grenadă cu efect acustic și luminos, face și poc și flamă. Unele grenade fac poc de mai multe ori, dar nu știm sigur ce a fost. De asemenea există participanți la miting care au afirmat că au început și ei să strige din dreptul Palatului Regal, „Timișoara, Timișoara“, în momentul în care au remarcat busculadă pe latura nordică a pieței. Dar aceste relatări au fost ignorate de presa anilor 90-2000 pentru că nu erau spectaculoase și nu susțineau teoria marii conspirații.
Presa străină, prin corespondenții săi, relatează corect evenimentul
Astfel: Potrivit Agenției iugoslave Tanjug, citată de AFP, în timpul mitingului mai mulți demonstranți s-au strâns lângă hotelul Athene Palace, grupuri de tineri au început să strige „Jos Ceaușescu“, „Jos Asasinii“ și când au încercat să se apropie au fost întâmpinați de forțele de ordine cu petarde și gaze lacrimogene. Știrea a fost imediat publicată pe 21 decembrie 1989, la ora 14.24.
Vuietul de după petardă
La câteva secunde după primul poc, s-a produs un vuiet inimaginabil care a produs starea de haos și panică în rândul participanților la miting. Acel vuiet care a golit aproape toată piața de oameni, s-au călcat în picioare, au aruncat steagurile și lozincile pe jos, pozele lui Tovarășu pe placaje de carton strivite în picioare. Securiștii trec la evacuarea parțială a pieței. Mai rămân câteva vreo 10.000 de persoane care sunt filmate mai de jos, pentru a părea mai mulți. Ceaușescu își reia discursul cu promisiunile de majorare a retribuțiilor cu 200 de lei și a alocațiilor cu 50 de lei. Lumea plecase, foarte mulți participanți au primit pumni și șuturi chiar de la milițieni și securiști în momentul plecării din piață. Îi tratau ca pe vite, nu mai era nevoie de ei, un șut în fund, „marș la tine în apartamentul de 2 camere“.
După terminarea mitingului Securitatea a sigilat piața și a cules așa zise probe ale dezordinii, vârfuri de steaguri, pancarte . Nimeni nu înțelegea de la ce a pornit haosul. Au oferit explicații ilare, precum „de ce aveau pancartele cuie pe bățul de lemn? Nu cumva ca să înțepe?!“. Păi pancarta avea băț și un carton iar astea două erau prins normal prin cuie sau capse (dar alea mai rar). Securiștii, băieți deștepți, au omis ditamai 4 dube de la Armată care au plecat liniștite din centrul pieței la finalul evenimentului, în timp ce ei căutau bețe de steaguri.
Surpriza venită de la Ilie Ceaușescu
Nu știau securiștii ce surpriză le pregătise generalul Ilie Ceaușescu, fratele dictatorului? El era adjunct al ministrului apărării și șef al Consiliului Politic al Armatei (CPSA), un fel de birou de propagandă al ideilor comuniste în Armată și nu numai. De acesta aparțineau cele 4 dube de Armată care au venit să ajute la sonorizarea mitingului.
Iată sursa misteriosului vuiet
Declarație de martor: Inginer-colonel Ionel Dumitrescu, ofițer în cadrul Consiliului Politic Superior al Armatei, al UM 02348 (Secția de înzestrare cu material tehnic a Consiliului Politic Superior al Armatei). Dumitrescu făcea parte dintr-o subunitate din subordinea CPSA, UM 02478 unitate care se ocupa de „război psihologic și asigurare cu tehnică de propagandă și cultură pentru MApN“.
Iată ce declara în 2017:
„La data de 21 decembrie 1989 de la unitatea mea au fost trimise 4 autospeciale care au avut rolul de a amplifica sunetul, respectiv de a dubla sistemul celor de la Radiodifuziunea Română. Aceste autospeciale s-au aflat sub comanda locotentului-major Grumaz Alexandru. Conform planificării, cele 4 autospeciale au fost instalate. Afirm în deplină cunoștință de cauză că una dintre autospeciale a fost sursa sunetului de joasă frecvență cu efect de panică, sunet care a provocat dezordine în mulțimea adunată în Piața Palatului...
Precizez că acel sunet cu efect de panică a fost opera propagandei speciale la inamic... Acel sunet cu efect de panică a fost înregistrat pe două benzi magnetice a fost probabil importat. Din câte cunosc cele două benzi cu efect de panică urmau a fi folosite în timpul discursului președintelui Ceaușescu, doar dacă s-ar fi ivit ocazia. Această ocazie s-a ivit atunci când anumite persoane infiltrate în rândul manifestanților au declanșat acțiuni diversioniste cu scopul de a sparge mitingul...
În acel moment a fost declanșat sunetul cu efect de panică existent pe benzile respective. Rezultatul acestor acțiuni este bine-cunoscut. Precizez că Mircea Andrievici, (comandantul UM02487 București) nu a luat singur decizia de folosire a acestui sunet cu efect de panică ci doar după ce s-a consultat cu mine și Ionescu Dan (comandantul UM 02381 București). Împreună am decis să experimentăm pe viu folosirea acelui sunet. Cunoșteam teoretic ce efect poate genera difuzarea unui astfel de sunet. Sunetul era emis pe o bandă de joasă frecvență și odată generat crea efecte de panică maximă. Benzile cu sunet de panică au fost distruse prin ardere în seara zilei de 21-12-1989“, a declarat Inginer-colonel Ionel Dumitrescu la 30 octombrie 2017, în calitate de martor în Dosarul Revoluției.
Dubele Armatei – sursa sunetului de panică
Dubele de la Armată au fost sursa sunetului care a stricat cuvântarea Tovarășului. Fără diversioniști, fără agenți străini, fără Sergiu Nicolaescu și cascadori de film. Practic sfârșitul lui Ceaușescu, lezarea imaginii sale s-a produs atunci la ora 12 , cu acel vuiet. Acel vuiet care trebuia dat în alt context.
Mitingul lui Ceaușescu distrus chiar de propriul sistem
Practic sistemul umflat cu multe straturi, departamente, direcții care nu comunicau au fost sursa celei mai mari bulibășeli administrative din istorie. Ideea celor de la Armată era să producă acel vuiet în cazul în care mulțimea din piață devine ostilă la adresa Tovarășului iar forțele de ordine sunt depășite de situație. Cei de la Consiliul Politic al Armatei au decis pe fond de panică că trebuie difuzată banda cu vuietul de panică, fără să raționeze prea mult. Practic s-au speriat și au detonat acea bombă acustic-psihologică.
Ce a urmat știm cu toții. Oamenii au prins curaj, după ce l-au văzut pe intangibilul Ceaușescu, bâlbâindu-se speriat la microfon, repetând de vreo 20 de ori „Alo, Alo, Alo“, făcând apel la calm cu „Așezați-vă liniștiți la locurili voastre!“. Tocmai că asta era ideea, nimeni nu mai voia să stea liniștit la „locurili“ lor deoarece asta însemna că nu se va schimba nimic.
Unii, foarte puțini au decis să rămână pe străzi, unii tineri visători, alții oportuniști, alții curioși să se bată cu miliția cu scutierii de la Securitate cu Armata toată noaptea, murind , fiind schilodiți, fiind bătuți, arestați.
Ce a stârnit acel miting cu vuietul lui se va încheia peste o zi la aceeași oră cu vuiet de elicopter ce se depărtează de pe clădirea CC. video:
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.