Pentru că tot se apropie sărbătoarea de Halloween şi alegerile prezidenţiale, iubitorii de teatru din statul american Massachusetts au ocazia să vadă în premieră mondială o piesa de teatru extraordinară, de inspiraţie 100% românească. Între 18 Octombrie şi 9 Noiembrie 2008, la Zero Arrow Theatre din Cambridge, s-a pus în scenă piesa The Communist Dracula Pageant (Parada comunistului Dracula).
Piesa este scrisa de Anne Washburn şi regizată de Anne Kauffman. În rolurile principale: Nicolae Ceausescu - actorul Thomas Derrah, Elena Ceausescu - actriţa Karen MacDonald, Vlad Ţepeş -actorul Will LeBow.
Caracterizată drept "iraţională, înfiorătoare şi totodată comică” de către ziarul Boston Globe, sau comparată de publicaţia Edge Boston cu seria de filme a lui David Lynch „Twin Peacks”, de la începutul anilor 90, piesa este plină de mister şi satiră care merg până la extreme, ducând spectatorul într-o lume aproape imaginară, bizară şi halucinantă.
Realități istorice ale poporului român
Cei de la Edge Globe nu se sfiesc chiar să facă o paralelă între povestea lui Vlad Ţepeş, care pustia totul în calea navălirilor otomane, şi actuala administraţie Bush, cu războiul din Irak şi criza economică. Aşa cum declara însăşi autoarea: "în afară de umorul din piesă toate celelalte detalii sunt realităţi istorice prin care a trecut poporul român”.
Scriitoarea Anne Washburn şi-a început munca la acest proiect acum mai bine de zece ani dintr-o întâmplare, când şi-a ajutat un prieten să facă un proiect pentru şcoală referitor la comunism. Anne a fost impresionată de istoria comunismului românesc şi a hotărât să o aprofundeze. În această vară, autoarea s-a deplasat în România, la Scorniceşti şi în alte câteva locuri, pentru a se informa de la faţa locului despre istoria acelor vremuri. Tema piesei reiese din titlu. Sunt prezentate două momente din istoria familiei Ceauşescu.
Revoluția
Primul captează istoria sistemului comunist ajuns la apogeul său, în frunte cu Nicolae şi Elena Ceauşescu. Este surprins un moment al cultului personalităţii celor doi, care, în 1976, organizau pe întreg cuprinsul României celebrarea a 500 de ani de la moartea lui Vlad Ţepeş. O celebrare care avea mai puţin de-a face cu celebrul voievod şi urmărea mai mult proslăvirea imaginii dictatorilor, de conducători iubiţi. Cel de-al doilea aspect pe care autoarea a încercat să-l zugrăvească este cel al Revoluţiei Române din 1989, surprinsă în toată splendoarea şi intensitatea sa, cu acţiunea, haosul, zvonurile, decepţiile oamenilor participanţi la acele evenimente, procesul şi execuţia dictatorilor.