Categorie: Reportaj

Încă mai suntem cuprinşi de teamă atunci când auzim în jurul nostru vorbindu-se despre maladia SIDA, încă mai avem instinctul de a ne apăra şi de a-i respinge pe cei care au atâta nevoie de ajutorul nostru. Dar uităm un lucru esenţial: indiferent cine suntem - femei sau bărbaţi, copii sau tineri, bogaţi sau săraci -, toţi suntem vulnerabili şi la fel de expuşi la infecţia cu HIV. Tocmai de aceea este important să ne informăm şi să luptăm împotriva virusului şi nu împotriva oamenilor care sunt afectaţi de el.

"Am fost dat afară de la şcoală”

Marius, 20 ani

„Până acum nouă ani, părinţii îmi spuneau că sufăr de o boală şi că trebuie să iau medicamente. Eu tot aşteptam să treacă, dar nu mai trecea. Aşa că, într-o zi, mi-au spus adevărul. Sufeream de... SIDA", îşi aminteşte Marius. ”Părinţii mei aflaseră vestea cu patru ani înainte. Spitalul devenise o a doua casă pentru copilul lor, care suferea de o nesfârşită răceală. După multe analize şi investigaţii medicale, testul HIV, efectuat la şapte ani, a făcut lumină. Sau întuneric...? Nu ştiu cum au reacţionat părinţii în acel moment. Ştiu doar că am fost dat afară de la şcoală Aşa am ajuns într-o clasă pentru copii cu diagnostic similar, unde colegii au primit bine vestea. Mai târziu am urmat şcoala specială şi apoi şcoala profesională", povesteşte Marius.
"Daca ar afla prietena mea, ar rupe prietenia noastră”

Cornelia, 18 ani

”Într-o bună zi am întrebat-o pe prietena mea cea mai bună care este şi colega mea de bancă ce ar face dacă ar afla că sunt seropozitivă. Ea mi-a spus că nu prea ştie, dar cu siguranţă ar rupe prietenia cu mine de frică să nu se îmbolnăvească. Şi dacă ea nu ar face acest lucru, cu siguranţă, dacă ar afla, mama ei i-ar interzice să mai stea în bancă cu mine. Reacţia ei m-a întristat, dar asta e realitatea. Oamenilor le e frică. Evită să te privească, sa te atingă, să fie în preajma ta”, povesteşte Cornelia.
"Nu te iubeşte nimeni sau aproape nimeni...”

Mihaela, 19 ani
"Când eşti discriminat, eşti asemeni creştinilor în mijlocul evreilor, asemeni primului apostol ucis cu pietre de mulţimea furioasă. Nu te iubeşte nimeni sau aproape nimeni din cei ce ai vrea să te iubească şi să te accepte. Eşti tu, mama, tata şi fraţii care te iubesc necondiţionat şi totuşi nu-ţi este de ajuns, vrei mai mult şi găseşti soluţia salvatoare: MINCIUNA - dedublarea personalităţii. Descopăr că pot fi două persoane într-un singur corp. Trăiesc în două lumi: o lume bolnavă, plină de viruşi, spaimă, durere, furie, deznădejde şi o lume care nu este a mea deşi mi-aş fi dorit să fie, în care există mâine, o mulţime de vise, poveşti de iubiri nebune cu feţi frumoşi. Privesc în oglindă, văd şi-mi place ce văd. Nimic din ce văd nu mă sperie pentru că răul care mă macină înăuntrul meu nu mi-a luat limpezimea ochilor, catifeaua obrajilor, strălucirea zâmbetului.

Îmi plac clipele când ochii colegilor de liceu se lipesc cu admiraţie de mine. Primesc acestea ca pe un omagiu, le merit, ştiu bine. Dar tot la fel de bine ştiu că de ar afla ce taină port cu mine, aş rămâne singură, singură cu lacrimi mai triste ca lacrimile ploilor de toamnă târzie... Ştiu: aş fi discriminată şi stigmatizată. Discriminarea ucide vise, speranţe, schilodeşte suflete. E trist când nu suntem înţeleşi, dar şi mai trist că suntem discriminaţi”, povesteşte cu regret tânăra.
"Prietenii mă considerau un pericol, dar nu sunt”

Iulian, 20 ani
"Am avut odată mulţi prieteni, dar au plecat, şi nu au plecat pentru că nu eram o companie prea plăcută, ci au plecat de frică. Frica de a nu se contamina cu boala de care sufeream - SIDA. Mă simţeam marginalizat, frustrat, constrâns de faptul că eram bolnav. Mă considerau o piedică, un pericol, cu toate că nu sunt. Au fugit şi am rămas singur..., până când i-am găsit pe cei care şi-au învins teama, cei care au schimbat regula, făcând excepţie. Oameni care, prin felul lor de a fi şi de a vedea lucrurile, au transformat urâtul în frumos, răul în bine, suferinţa în fericire. M-au schimbat, m-au făcut să înţeleg că am o viaţă de trăit, că sunt tânăr şi că în vene îmi curge un sânge de rebel. M-au făcut să strig: Doamne, am învins!”, mărturiseşte optimist Iulian.

"Discriminarea face parte din viaţa noastră”

Cristina, 19 ani
"Pentru noi, persoanele seropozitive, discriminarea este o atitudine pe care o întâlnim în fiecare zi, face parte din viaţa noastră. Nu e uşor pentru noi. Fiecare zi este o luptă a supravieţuirii în care avem nevoie de ceilalţi, avem nevoie de înţelegere, de comunicare, de toleranţă, dar în nici un caz de milă şi de compasiune. Discriminarea constituie o problemă în măsura în care comunitatea în ansamblul ei ne respinge, nu ne recunoaşte nici un drept, ne izolează, nu ne lasă să ne valorificam potenţialul.

Nedoriţii

Acestea sunt doar câteva fragmente din mărturiile tinerilor infectaţi cu virusul HIV, care demonstrează că fenomenul discriminării este o problemă gravă a societăţii româneşti. În fiecare zi, ei au de înfruntat o societate care îi respinge şi care nu-i doreşte. Oameni care îi ignoră, care le ucid visele şi speranţele, care refuză să-i accepte aşa cum sunt. Fie pentru că nu ştiu prea multe despre SIDA, fie pentru că au prejudecăţi. Tinerii au înţeles însă că a fi o persoană seropozitivă nu înseamnă a renunţa la viaţă, ci a te încrede în tine, a te dezvolta şi a ajunge în viaţă ceea ce îţi propui.
Tinerii infectaţi cu HIV vor ca oamenii să înţeleagă că infecţia HIV nu este doar o problemă a celui afectat, ci şi a tuturor celorlalţi, că stigmatizarea şi discriminarea reprezintă o barieră pentru ei şi că din această cauză nu pot avea acces la serviciile publice.

„Noi şi Ceilalţi”

Iolanda Gheorghiu, preşedinte al Asociaţiei "Noi şi Ceilalţi” Prahova, care promovează şi apară drepturile persoanelor seropozitive şi ale familiilor acestora, recunoaşte că una dintre problemele acute ale tinerilor seropozitivi este discriminarea.
"Anterior, rezolvarea cazurilor de discriminare ale tinerilor seropozitivi se realiza în instanţă sau, dacă acestea se întâmplau în domeniul sănătăţii publice - de către Colegiul de Medici. Era o procedură mai complicată şi de durată. Majoritatea deciziilor finale erau în de favoarea tinerilor. Acum însă, tinerii care întâlnesc asemenea atitudine pot sesiza acest lucru printr-o plângere adresată Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD). A fost deja soluţionat un caz de discriminare în sistemul de sănătate, iar cadrul medical care a încălcat principiul confidenţialităţii a fost sancţionat financiar”, a declarat doamna Gheorghiu.

Numărul cazurilor de discriminare la locul de muncă va creşte în perioada următoare

Potrivit Raportului de monitorizare "Drepturile Omului în context HIV/SIDA”, realizat de către Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate cu HIV/SIDA, în perioada ianuarie-martie 2008 au fost declarate 8 cazuri de discriminare, dintre care 6 petrecute în sistemul sanitar, referindu-se la refuzul de a fi consultate sau tratate persoanele seropozitive. Acelaşi raport mai arată că în anul 2007 au fost declarate 10 cazuri, dintre care 7 în sistemul sanitar, iar 3 în domeniul angajărilor. Una din concluziile raportului menţionează faptul că încep să fie semnalate din ce în ce mai multe cazuri de discriminare la locul de muncă şi se estimează că numărul acestora va creşte în perioada următoare, dat fiind faptul că generaţia de copii infectaţi în perioada 1988-1991 a ajuns acum la vârsta maturităţii şi va dori să se integreze profesional.

Back To Top