-
În fiecare an, la data de 15 ianuarie, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Cuvios Pavel Tebeul, considerat primul pustnic al creștinismului.
-
Alături de acesta, mai sunt prăznuiți în această zi Sfântul Cuvios Ioan Colibașul și Sfântul Mucenic Pansofie.
Sfântul Cuvios Pavel Tebeul, primul pustnic al creștinismului
Sf. Cuv. Pavel Tebeul (n. 227 d.Hr., Egipt – d. 342 d.Hr., Thebaid, Egipt) a fost unul dintre primii asceți creștini din Egipt și este considerat primul eremit sau pustnic. Viața sa, o adevărată odisee spirituală, este marcată de minuni și de o credință de neclintit, slujind ca model de sfințenie și devotament față de Dumnezeu.
O relatare impresionantă legată de viața Sfântului Pavel Tebeul o reprezintă vizita pe care i-a făcut-o Sfântul Antonie cel Mare, o întâlnire ce scoate la lumină măreția sufletească a acestui pustnic. Potrivit învățăturilor creștine, avva Antonie, îndemnat de un glas dumnezeiesc, a pornit într-o călătorie anevoioasă prin pustie pentru a-l întâlni pe cel despre care i se spusese că este un rob al lui Dumnezeu mai desăvârșit decât el însuși.
Pe parcursul drumului, Sf. Antonie s-a confruntat cu numeroase încercări: a întâlnit ființe fantastice, precum un centaur și un satir, trimise fie de Dumnezeu, fie închipuiri ale diavolului, dar și o leoaică ce l-a condus către peștera Sfântului Pavel. După multe osteneli și rugăciuni, cei doi sfinți s-au întâlnit și s-au recunoscut imediat unul pe celălalt, ca și cum Dumnezeu le-ar fi descoperit numele și faptele fiecăruia.
Întâlnirea lor a fost plină de bucurie duhovnicească. Sfântul Pavel i-a povestit lui Antonie despre viața sa de pustnic și despre cum Dumnezeu l-a hrănit timp de 70 de ani cu o jumătate de pâine adusă zilnic de un corb. În ziua întâlnirii lor, corbul a adus o pâine întreagă, ca semn al purtării de grijă divine.
Sfântul Pavel și-a povestit cu smerenie viața, arătând cum dragostea pentru Hristos l-a ajutat să îndure nevoințe și ispite. La rândul său, avva Antonie a mărturisit că această întâlnire l-a învățat adevărata smerenie și i-a întărit credința.
Cu puțin timp înainte de trecerea sa la cele veșnice, Sfântul Pavel i-a cerut lui Antonie să-i aducă mantia primită de la Sfântul Atanasie cel Mare, pentru a-i înveli trupul. Antonie a plecat în grabă și, la întoarcere, l-a găsit pe Sfântul Pavel îngenuncheat, cu sufletul plecat la Domnul. Doi lei au apărut și au săpat cu ghearele lor mormântul în care Antonie a așezat trupul sfântului.
Viața Sfântului Pavel Tebeul rămâne, prin pilda sa de sfințenie care a inspirat generații de creștini și continuă să fie prăznuită cu evlavie, un exemplu strălucitor de curaj, credință și renunțare la lume pentru dragostea lui Dumnezeu.
Sfântul Cuvios Ioan cel Sărac pentru Hristos, numit și Colibașul, este prăznuit și el pe 15 ianuarie
Tot în data de 15 ianuarie, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Cuvios Ioan cel Sărac pentru Hristos, un model de smerenie și renunțare la bunurile lumești, cunoscut și sub numele de Colibașul. Viața sa este o mărturie vie despre devotamentul total față de Dumnezeu și renunțarea la orice formă de comoditate sau avere materială, acesta alegând să trăiască în sărăcie desăvârșită și fiind un exemplu de jertfă și iubire față de Hristos.
Sfântul Ioan s-a născut în familia unui om cu avere considerabilă, dar a ales de tânăr să renunțe la toate aceste bogății pentru a-L urma pe Hristos. Încă din tinerețe, a simțit chemarea către o viață de pocăință și rugăciune și a lăsat în urmă familia, confortul și luxul, căutând să trăiască în sărăcie totală. A ales să devină monah, dorind să se elibereze de legăturile lumești și să se apropie de Dumnezeu.
El și-a câștigat numele de „Colibașul” datorită modului său extrem de a trăi și de a se nevoi. Își petrecea zilele în rugăciune și post, hrănindu-se cu puțin, iar viața sa de rugăciune se desfășura în locuri izolate, îndepărtate de ochii lumii. Deși provenea dintr-o familie bogată, el trăia în cea mai mare modestie, folosindu-se doar de cele strict necesare existenței sale.
Viața lumească a Sfântului Ioan Colibașul a fost marcată de jertfă și asceză, aproape fără niciun confort trupesc. El își făcea singur munca de zi cu zi, fiind un exemplu de om muncitor și umil, care nu cerea ajutorul nimănui, ci își ducea crucea cu răbdare și smerenie. Deși trăia în apropierea unui loc în care se vindea mâncare, refuza orice fel de comoditate materială, simțind o bucurie adâncă în suferință, căci știa că doar prin suferință poate să ajungă mai aproape de Hristos. Munca sa era, în schimb, una de străduință continuă în rugăciune și pocăință - în mijlocul acestor fapte, se ruga neîncetat pentru mântuirea lumii.
Sfântul Ioan cel Sărac pentru Hristos a trecut la Domnul după o viață de ispite și jertfă. Învățătura creștină spune că trupul său a fost găsit într-o stare de neîntrecută frumusețe și înălțare spirituală, ca dovadă a faptului că își trăise toată viața în comuniune profundă cu Dumnezeu. Moștenirea lăsată de Sfântul Cuvios Ioan este una de învățătură despre puterea jertfei și a renunțării la bunurile pământești în favoarea dobândirii unui dar mai mare – Împărăția Cerurilor.
Surse: Wikipedia, CrestinOrtodox.ro, Doxologia, Patericul Egiptean, Viețile Sfinților; foto-credit: Doxologia, J. Stacevičiaus / LRT nuotr.
Citește și: 16 noi sfinți români vor fi canonizați de Biserica Ortodoxă, la început de februarie
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană