Cea mai scumpă piatră preţioasă colorată aflată în momentul de faţă în posesia unui român este o „tanzanită” care valorează 250.000 $. Proprietarul ei este omul de afaceri ploieştean Cornel Tăbăcaru, până lunile trecute fost şef - printre altele - al singurei fabrici din lume care mai producea Trabantul, în Uzbekistan. Tanzanitele se găsesc, aşa cum o arată şi numele, în Tanzania, ţară situată în Africa de Est, fiind comercializate cu precădere de membrii triburilor de massai. Tăbăcaru a aflat câte ceva despre acest negoţ de la una dintre fiicele sale, avocat ONU, detaşată o perioadă acolo, în oraşul Arusha, unde a fost constituit şi un tribunal internaţional pentru judecarea crimelor din Rwanda.

Negocieri cu armele pe masă

„O tanzanită de 10,5 carate este echivalentul unui diamant de 3 carate, iar una mare, de 18 carate, echivalează cu un diamant de 4,8. Pietrele, de culoare albastru-violet, se găsesc în inima junglei, unde turiştii nu au voie să pătrundă decât cu permise speciale”, ne-a declarat Cornel, care a mers anul trecut în zonă.
Folosindu-şi farmecul personal, împărţind cadouri în dreapta şi-n stânga, românul a câştigat încrederea unui şef de trib care avea pentru comercializare valoroasele obiecte.
„Cu toate acestea, negocierile s-au purtat cu armele pe masă, întrucât băştinaşii nu se lasă păcăliţi şi ştiu ce deţin. Ei aveau arcuri si suliţe, eu un pistol pentru care aveam permis doar o lună. Pietrele se vând neşlefuite, în stare brută, iar tendinţa localnicilor e să-ţi dea marfa cea mai proastă la preţ premium”, ni se destăinuie afaceristul. După multe ore, având un curaj nebun de a se lua chiar la harţă cu nişte negri care nu mai văzuseră un alb de ani de zile, s-a ales cu patru piese, din care, după şlefuire, urmează să apară obiecte extrem de valoroase de 11, 12, 18 si 28 de carate.
Ultima echivalează cu un diamant de 7-8 carate şi este cea despre care scriam mai sus că ”face”, oficial, 250.000 $! „N-am venit cu toţi banii la faţa locului, că altfel nu sunt convins că mai apucam să stăm de vorbă acum. Jumătate i-am dat pe loc, iar pentru cealaltă jumătate i-am luat cu mine la Arusha pe fiica şi pe fiul şefului de trib. Întâi am verificat calitatea pietrelor, apoi am încheiat afacerea pentru o sumă pe care nu v-o spun”, continuă Tăbăcaru.

Călător, curajos, sentimental

Între timp, omul nostru deja a montat prima piatră pe un inel chiar la celebra Casa Gassan, din Amsterdam (Olanda). „L-am făcut cadou soţiei, de Crăciun. O bijuterie identică am văzut în vitrina unui magazin din celebrul hotel Burj al-Arab din Dubai”, ne dezvăluie Cornel. Pe cea mai mare o păstrează, în stare brută, într-un seif din Bucureşti. Cu greu s-a lăsat fotografiat cu ea. Şi mai greu ne-a lăsat pe noi să o cântărim în palmă. Asta pentru că, pe lângă sfertul de milion de dolari, micuţa rocă are şi o mare valoare sentimentală.
Cornel Tăbăcaru, om de afaceri român cu cetăţenie canadiană, are o avere estimată la aproape 40 de milioane de euro şi afaceri în ţară, dar mai ales în SUA şi Canada, unde deţine numeroase proprietăţi. Tăbăcaru este cunoscut în mediul de afaceri pentru pasiunea sa de a călători şi pentru curajul de a investi în zone exotice. Deţine participaţii la două hoteluri luxoase în Tbilisi (Georgia) şi a investit zeci de milioane de dolari în resorturi premium din Costa Rica (America Centrală).

Sute de caravane de spanioli au părăsit zona provinciei Andaluzia a Regatului Spaniei din cauza crizei economice şi mai ales a aşa-zisului boom imobiliar în construcţii. Sute de muncitori în acest sector economic de origine spaniolă (se estimează că sunt peste 10.800 de persoane) pleacă în masă către zonele viticole din sud-vestul Franţei pentru culegerea strugurilor. Trăim un paradox inexplicabil: în timp ce spaniolii se duc în Franţa să muncească pe o perioadă de 35-40 zile, câte 10-12 ore pe zi, pentru o sumă de 2500-3200 euro, românii acceptă să lucreze în locul lor chiar pe proprietăţile celor ce pleacă.

În 1995, o defecţiune tehnică a aruncat în beznă satul Valoria la Buena (Valladolid), cu doar câteva minute înaintea celebrării zilei Anului Nou. Evenimentul n-a rămas fără urmări. Primăria satului a luat hotărârea să transforme pana de curent într-o tradiţie. Astfel, au amânat Revelionul în iulie al fiecărei veri. În Spania, la cumpăna dintre ani se înghite câte o boabă de strugure în ritmul clopotului ceasului Primăriei care marchează sonor secundele rămase. În acelaşi timp, îţi pui o dorinţă în gând.

Localitatea Bunol se află în provincia de Valencia a Regatului de Spania. Primele vestigii ale acestei urbe, conservate în peştera de la Carcalin, datează de acum 50.000 ani. Pe vremea iberilor timpurii localitatea se numea Bullon sau Billon - "fântână” în limba lor. Mai târziu, romanii au (re)numit-o Bullion - "ape date in clocot”.