Noi suntem născuţii celei de-a doua jumătăţi a secolului trecut. Deci facem parte din istorie? Da, că am făcut istoria prin suferinţa noastră. Vedem îngroziţi cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o ei şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.

Bani, slavă şi (aşteptate) soluţii
Imediat o delegaţie a acestor profesori a înmânat o scrisoare deschisă, sperând că se va da curs solicitărilor lor. Ca să amelioreze situaţia jenantă prin care treceau, unii reprezentanţi ai corpului diplomatic şi ai unor asociaţii pro consulat sau ambasadă au început prin a ridica în slăvi acţiunile personale ale ambasadoarei Maria Ligor şi pune în acest fel capăt unei polemici fără sfârşit. Întrebări de genul: "Când vor primi bani din ţară pentru acţiunile de spectacole sau propuneri simple ce le au în vedere?” au avut mai mult un caracter de liniştire a apelor. "Ro Madrid ", o asociaţie atipică aparţinând tinerilor din capitala Spaniei, a constatat că majoritatea asociaţiilor cer bani din ţară, dar a sosit momentul în care „şi noi ar trebui să venim cu soluţii pentru rezolvarea acestor probleme grave, printr-o unitate indestructibilă şi acţiuni logice. Mai ales când Europa se află într-o situaţie de criză”.

Fonduri pentru vise irealizabile...

Au mai fost consemnate criticile aduse de către o delegaţie a filialelor PD-L din Spania, care şi-a exprimat nemulţumirea de a nu fi fost invitată oficial la acest grup de dialog, şi nici reprezentanţii aleşi democratic pe relaţia UE nu au fost solicitaţi să participe constructiv la un dialog cu cei pe care i-au ales.
Au fost atinse şi alte probleme delicate, dar surprinzător a fost faptul că noul ministru de externe a acceptat toate criticile, asigurând că noul stil îşi va pune amprenta în ceea ce priveşte reconsiderarea structurii şi activităţilor acestui minister, în cel mai scurt timp. Cei prezenţi au criticat făţiş unele măsuri impopulare ale politicii fiscale sau ale celor de la Interne sau alte ministere care, printr-o politică inadecvată, obstrucţionează viaţa celor aflaţi la muncă în străinătate. Au fost cerute fonduri de la DRRP pentru tot felul de vise irealizabile.

... şi tehnicieni visători

De asemenea, a fost sugerată intervenţia statului român pentru a soluţiona amplasarea unor plăci comemorative pentru acei români care, indiferent de sorgintea lor politică, au făcut cinste naţiunii şi poporului român, sau pentru a contribui la recondiţionarea sau ridicarea unor monumente dedicate acestora sau victimelor atentatului din Madrid, din 11 martie 2005. Ciudat a fost faptul că niciunul dintre tehnicienii ministrului nu a luat notă de zecile de propuneri făcute, ceea ce a lăsat poarta deschisă unor interpretări ad-hoc, făcute pe stradă la ieşirea de la întâlnire, speculându-se astfel butada ministrului care a promis că va mai veni „şi peste alţi patru ani...”. "Speră! Dar dacă nu îşi va face datoria, îl mai alege cineva?"

Cu siguranţă, aţi auzit cel puţin o dată expresia - frecvent utilizată în SUA - "time is money”, adică "timpul înseamnă bani”. În America se poate vorbi de o cultură a muncii, care datează încă de la sfârşitul anilor 1800. Mi-a luat ceva timp să înţeleg mai bine ce anume defineşte această cultură a muncii, pe care copiii o au încă de la 13-14 ani aici. Am reuşit să o înţeleg mai bine în momentul în care am început să citesc istoria acestei naţiuni şi să înţeleg modul în care s-a produs industrializarea şi au luat naştere în America cele mai mari companii din lume.

Probabil vă mai amintiţi de Caritas şi înmulţirea miraculoasă a banilor la Cluj, pe la începutul anilor '90.
Bernard Madoff, newyorkezul de pe Wall Street, în vârstă de 70 de ani, este varianta americană a lui Ioan Stoica, creierul de atunci al Caritasului românesc, doar că într-o formă mai modernă.  

Un american din Arlington (Texas), pasionat de masini, are un magazin cu piese auto cu totul special. Stacy Brown posedă un inventar de peste un milion de piese pentru maşini de epocă. De la primele modele de Ford, Chrysler sau Chevy până la cele din anul 1972. Nimic mai recent de 1972.

Consulii-bucătari sau perpetuarea practicilor comuniste

Multe anecdote a iscat atitudinea satrapică a acestui ambasador. Sunt de notorietate zilele premergătoare sosirii unor delegaţii sau fiestele cu caracter ludic în care tehnicieni sau chiar consulul înfăşurau în bucătăria ambasadei, cot la cot, tradiţionalele sărmăluţe. Sau orarul impus celor care dormeau în camerele ambasadei, care erau obligaţi să se prezinte până la ora 22,30, „foarte punctuali”, iar în cazul în care nu o făceau trebuia să-şi justifice întârzierea. Aceste practici comuniste s-au perpetuat totuşi prin noii oameni de încredere ai partidelor ce le-au dat sceptrul în mână. În trecutele alegeri noi toţi am crezut că, odată dispărută figura lui Ion Iliescu din politică, se va produce o schimbare atât în stânga, cât şi în dreapta eşichierului politic.
Indiferenţă şi şpagă
Noul ministru de externe a fost prezent în faţa unui prim examen cu diaspora. Pe moment, s-a ridicat la cotele aşteptării.
Domnului Diaconescu îi revine o sarcină dificilă: aceea de a schimba radical şi în scurt timp o politică diplomatică învechită şi a echivala-o cu cea a cerinţelor de membru al UE. Transformarea vechilor practici de indiferenţă, şpagă, contraprogramări cu obţinerea unor beneficii materiale directe pentru cei de dincolo de geamurile ghişeelor impersonale. Înseamnă cheia succesului. Ministrului roman i-au fost solicitate măsuri importante, printre care aceea de a se renunţa la obiceiul numirii pe criterii politice a persoanelor ce compun corpul diplomatic român şi a se aduce, în locul acestora, o pleiadă de tineri capabili şi foarte bine pregătiţi, dar neutri din punct de vedere politic. Transformarea şi profesionalizarea solicitate ministrului Diaconescu ar conduce la evitarea situaţiilor hilare în care ingineri, profesori, chiar şi universitari fiind, foşti clienţi politici ai guvernelor anterioare, nu au cunoştinţe minime ale limbii ţării în care îşi exercită funcţia, nemaivorbind de infrastructura socio-culturală, care le este aproape complet... străină. Ministrul Diaconescu a solicitat un timp atât de necesar pentru a produce într-adevăr aceste schimbări.

Diaconescu îl „acoperă” pe Geoană dând vina pe presă
La următoarea întrebare adresată în exclusivitate: "Domnule Diaconescu, vă rog să ne spuneţi unde se află ghişeele de la care putem obţine cei 25.000 de euro promişi în campania electorală de domnul Geoană celor care doresc să se repatrieze?”, răspunsul lui Diaconescu a fost foarte evaziv. El a încercat să dea vina pe mass-media sau alţi „factori care au interpretat greşit propunerea în sine, ea referindu-se concret doar la cei care vin la ţară şi se vor dedica agriculturii...”. „Dar Domnule ministru - a venit replica următoare - eu cunosc mii de cazuri de acest gen, români care au lucrat în agricultură, atât aici în Spania, cât şi în ţară. Ei poate v-au votat sperând că vor reveni în ţară cu ceva în buzunar. Aceşti oameni se încadrează perfect în limitele acestei promisiuni electorale...”.
Ministrul, vădit jenat, a încercat, diplomatic, să iasă din impas, dar n-a convins pe nimeni. La fel a făcut şi în cazul prezentării situaţiei disperate în care se află un grup de 40-50 profesori români rezidenţi în Spania care au trecut toate probele unor examene, fapt ce le poate permite să-şi exercite profesia predând această materie numită generic "Cursul de Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească" copiilor emigranţilor români veniţi la muncă în Spania.
Diaconescu a afirmat că nu dispune de elementele necesare unui răspuns coerent. (va urma)

Un canadian de origine română, Alexandru Sabau, 37 de ani, îşi aşteaptă sentinţa de condamnare, după ce a fost găsit vinovat, riscând până la 20 de ani de închisoare. Acesta, împreună cu Nathanael Lineham, 39 de ani, era capul unei reţele internaţionale de droguri ai cărei membri au fost arestaţi anul trecut.

După ce s-au străduit din răsputeri să organizeze instalarea noului preşedinte, cu cât mai puţine incidente posibile, fiind prezenţi în număr record pe străzile din Washington DC, agenţii de la Biroul Federal de Investigaţii şi cei de la Serviciul Secret şi-au dat din nou mâna pentru o nouă misiune. De data aceasta, pentru o partidă de hochei în vederea strângerii de fonduri destinate familiei unui agent decedat de curând.
Evenimentul a reuşit să adune aproximativ 1600 de spectatori, foarte mulţi dintre ei fiind angajaţi ai celor două agenţii. A fost, cu siguranţă, cel mai „împânzit” meci de hochei - atât pe teren, cât şi pe stadion- cu agenţi secreţi şi federali.
Suma adunată la acest eveniment a fost de 9 000 de dolari.
După o bătălie strânsă, cei de la FBI au reuşit să câştige partida cu 5-4, în prelungiri.