Într-o perioadă în care auzim de preşedinţi de companii care au luat zeci de milioane de dolari salarii atunci când companiile lor pierdeau bani este greu de crezut că mai există oameni care, chiar dacă au avut şansa să fie milionari, au decis că banii şi bogăţia nu sunt ceea ce îşi doresc în viaţă.

Dacă pentru unii români din America criza economică se resimte prin pierderea numărului de ore sau chiar a locului de muncă, pentru familia Valentin şi Maria Dima din Waukegan (Illinois), o suburbie din partea de nord a oraşului Chicago, lucrurile stau aproape invers.
Valentin Dima a primit bonus, conform declaraţiilor făcute în presa locala, un cec în valoare de 33,000 de dolari, iar soţia lui Maria o sumă ceva mai mică. Un bonus care reprezintă pentru unii salariul pentru un an de zile.

Lozul cel gras. Poate paradoxal, în timpuri de criză şi recesiune economică populaţia Spaniei crede tot mai des în minuni de peste noapte. La toate loteriile s-au format în aceste zile cozi de zeci (uneori sute) de persoane, toate animate de speranţa că vor cumpăra biletul câştigător pentru tradiţionala loterie de Crăciun, poreclită şi "El Gordo "(Grasul)

Irina Onea (născută în 23 noiembrie 1978 în Constanţa) a devenit una dintre cele mai tinere exploratoare din România şi Spania. După ce s-a licenţiat în Jurnalism la Bucuresti, şi-a luat şi un Master în Ştiintele Comunicării la Universitatea Complutense din Madrid, după care s-a dedicat vieţii de voluntariat pentru ong-uri spaniole sau româneşti.

Românii care trăiesc în Spania au descoperit recent moda numită "intercambio de parejas” sau aşa numitul „Swinging” - sex neconvenţional

Scenariu în autobuz. American

Să presupunem următorul scenariu. Sunteţi şoferul unui autobuz sau un călător în acel autobuz (vă alegeţi dumneavoastră ipostaza preferată). La un moment dat, în autobuz, lângă scaunul unde vă aflaţi, găsiţi o pungă în interiorul căreia se află un produs electronic de ultimă generaţie a cărui valoare aproximativă este de 400 dolari, cu chitanţa de cumpărare alături. Autobuzul este gol, nici un pasager. Ce faceţi cu produsul găsit? Îl daţi şoferului sau îl păstraţi bucuroşi că aţi găsit un lucru aşa preţios ? Dacă sunteţi şoferul şi călătorul v-a înmânat produsul, ce faceţi dumneavoastră cu el, încercaţi să-i găsiţi proprietarul de drept sau bucuros îl luaţi acasă? Probabil mulţi şi-au dat deja răspunsul în sinea lor. Scenariul de mai sus, chiar dacă pare unul imaginar, este unul real. Am avut parte să asist personal la această întâmplare extrem de interesantă. O amică de-a mea din România venită la muncă pe perioada verii în America, la sfârşit de sezon a plecat la cumpărături, bucuroasă că îşi va putea lua, printre multe alte cadouri, şi un iPod pe care şi l-a dorit încă înainte de a pleca din România.

După coborâre

Ajunsă acasă de la cumpărături, a descoperit cu stupoare că una dintre pungi lipsea. Întâmplarea a făcut ca tocmai iPod-ul mult dorit şi alte câteva accesorii să fie cele în cauză. Pentru moment s-a gândit că ar putea fi la un prieten acasă, unde s-a oprit pentru a i-l arăta, bucuroasă fiind de noua achiziţie. Din păcate, însă, nu era acolo şi, după căutări fără succes, a ajuns la concluzia că l-a pierdut şi va trebui să îşi ia altul.
După două zile, am plecat din nou la cumpărături şi am ajuns iar la magazinul de electronice RadioShock de unde îl cumpărase pe primul. Vestea i-a surprins şi pe cei de acolo, dar unul dintre angajaţi, când a auzit ce s-a întâmplat, şi-a amintit că cineva de la parcul de autobuze al oraşului sunase dimineaţă spunând că au aflat un iPod, împreună cu chitanţa de cumpărare de la magazinul lor. Pentru că cei de la Radio Shock nu aveau cum să ştie dacă era sau nu al ei, ne-a îndrumat să mergem să luăm legătura cu cei de la parcul auto. Am mers la staţia din centrul oraşului. Unul dintre şoferi a contactat prin staţie biroul central, de unde ni s-a confirmat că, da, au un iPod pe care un călător l-a găsit şi i l-a dat şoferului. Pentru că era trecut de ora 6 seara, oficiul respectiv era închis, iar cel care avea cheia era plecat deja de la muncă, ne-au spus să revenim în dimineaţa următoare. Partea proastă era că amica mea urma să plece spre New York, şi apoi spre România, chiar în seara respectivă. Le-am spus cum stă treaba şi şoferul l-a sunat acasă pe cel care avea cheia de la birou. Acesta, înţelegând situaţia, s-a oferit, foarte amabil, să vină să deschidă biroul pentru a recupera iPodul.

Pierdut definitiv în România

Şi pentru ca surpriza, în aceeaşi zi, amica mea a încercat să-şi închidă contul pe care îl avea temporar la bancă, dar nu a putut deoarece, fiind week-end, încă erau câteva tranzacţii în derulare. Dacă îşi închidea contul, banca îi reţinea cardul şi nu mai avea cum să dovedească faptul că ultimele 4 cifre de pe card se potrivesc cu cele de pe chitanţa care însoţea iPod-ul, putând astfel dovedi că este al ei.
Într-un final am reuşit să-l recuperăm, bucuria ei fiind de nedescris. I-a luat în braţe pe cei de la staţia de autobuze şi a concluzionat: "Dacă îl pierdeam în România, sigur nu l-aş mai fi găsit".

Pe o vreme ploioasă, amestecată cu ninsoare, românii din Chicago au mers la vot la cele trei secţii de votare organizate în Windy City. Una dintre secţii a fost la Consulatul General al României din centrul oraşului, unde, până la prânz, se înregistrase o prezenţă scăzută, asta şi din cauză că românilor li s-a oferit posibilitatea de a vota în celelalte două secţii, situate lângă două biserici româneşti. Prezenţa mai numeroasă s-a înregistrat la cele două secţii din vecinătatea bisericilor, unde românii au votat, în special, după terminarea slujbelor religioase de duminică dimineaţa.

În fiecare an, preşedintele SUA salvează de la pieire un curcan în ziua de Thanksgiving (Ziua Recunoştinţei). Pentru preşedintele Bush acesta va fi ultimul. Istoria acestei tradiţii la Casa Albă datează de pe vremea preşedintelui Abraham Lincoln. Cu câteva săptămâni înainte de celebrarea sărbătorii, un admirator a trimis preşedintelui un curcan viu. Pentru că în acele vremuri nu existau frigidere şi animalele erau sacrificate chiar înainte de a fi preparate, curcanul a fost ţinut în viaţă.