Sunt răni de tot felul, încă deschise, chiar și acum, la trei ani de la incendiul care a luat 65 de vieți, a mutilat sute de trupuri și a schingiuit poate mii de suflete. Orice mărturie, a martorilor, a celor care au intervenit în primele clipe, a rudelor și prietenilor celor dispăruți, dar mai ales mărturiile supraviețuitorilor răscolesc, și în prezent, pe de-o parte prin forța cu care amintirile revin, iar pe de altă parte când conștientizezi că, practic, nimic, dar absolut nimic nu s-a schimbat de atunci. Sau cel puțin nu în bine.