• Festivalul Internațional de Poezie „Nichita Stănescu” s-a transformat, anul acesta, în două festivaluri cu același nume și același număr, în același municipiu - Ploiești, organizate de două instituții, una a administrației publice locale, cealaltă a Ministerului Culturii.
• Care a fost atmosfera și ce ar fi de învățat din această dublă ediție a austerității.

Senatul României a respins legea privind burnout-ul, un proiect care viza recunoașterea și prevenirea epuizării profesionale. Votul a venit în condițiile în care majoritatea parlamentarilor s-au abținut sau au votat împotrivă.

• VIDEO Editorial Sebastian Ignat - LINK AICI

Nu termină facultatea, nu dau bacul, nu termină nici măcar gimnaziul. nimic important. Trec din clasa a patra în a cincea și le facem banchet care arată ca o nuntă. Părinții sunt defecți, nu copiii. Adulți care n-au avut jucării când erau mici. Iar acum, când sunt mari, în funcție de capacitatea neuronului din dotare, își transformă copilul de zece ani în vedetă de film. Robe, DJ, restaurant, fotograf.

• Vezi video Sebastian IGNAT: PLOIEȘTI: TAXE PENTRU PARCĂRI CARE NU EXISTĂ. CUM PLĂTESC TOȚI, DAR PARCHEAZĂ DOAR UNII

Petrecerea asta nu mai e despre copil. E despre părinți. Despre orgoliu. Despre competiția bolnavă „al meu să nu fie mai prejos”. Și dacă nu intri în joc, copilul tău devine „inadaptatul ăla care nu participă”. Ăla nasol care e contra clasei. Am transformat copilăria într-un eveniment. Am pus presiune pe copii pentru niște poze care nu înseamnă nimic. Nu mai știm să fim părinți. Știm doar să organizăm evenimente „instagramabile”. 

Uităm să trăim și îi transformăm și pe copiii noștri nevinovați, care toți sunt niște copiii superbi cu potential, în roboți frustrați în căutarea validării pe care o văd la părinții tembeli. Ne-am pierdut mințile și ținem neapărat să îi tâmpim și pe cei mici, care nu au nici o vină. Sebastian IGNAT - VIDEO editorial aici - https://youtu.be/RmEMbfQQPuI

Gata, a ieșit fumul alb, s-a făcut pace în coaliție. Pachetul social intră în buget. Dar nu pentru că s-au găsit bani, ci pentru că plata unor drepturi câștigate în instanță este amânată. Cu alte cuvinte, nu rezolvăm problema. O împingem mai încolo. Fiindcă bani tot nu sunt, asta e clar și o recunosc până și pesediștii.

VIDEO Editorial Sebastian IGNAT - https://youtube.com/shorts/_rKsClvpUpY?si=p4T8nMb0vfBfUkKa

Ploieștiul bifează încă o „soluție” administrativă: introduce taxă pentru parcările rezidențiale, într-un oraș în care locurile sunt oricum insuficiente. Informații suplimentare în ARTICOL.

Subiectul alegerilor parlamentare anticipate revine în prim-planul politicii românești, după ce liderul PSD a deschis public această posibilitate. Declarațiile lui Sorin Grindeanu și tensiunile din coaliția de guvernare ridică semne de întrebare serioase privind stabilitatea politică a României. Vezi video editorial aici: https://youtube.com/shorts/H9GFrFVC2VE?feature=share

Epoca interbelică: climatul cultural puternic francez

Sfârșitul Primului Război Mondial aduce o perioadă de criză pentru întreaga Europă. Aceste consecințe dezastruoase apar și în economia românească. În aceste condiții, cultura a fost sacrificată prin reducerea substanțială a fondurilor ce i se alocau de stat. Cultura românească, oprimată până atunci de diferitele stăpâniri străine, reușește în această perioadă (se poate afirma că epoca interbelică a însemnat cea mai strălucitoare perioadă pe care a cunoscut-o țara noastră), să se impună ca parte integrantă a culturii europene.

Înfăptuirea României Mari constituie începutul unui proces cultural care a cunoscut realizări remarcabile. Din păcate, însă, izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial și cei cincizeci de ani de existență comunistă au făcut să se îndepărteze șansele reale ale României Mari de a se remarca pe scena lumii.

De remarcat este faptul că, în fiecare provincie, mai ales în capitala sa istorică, apar centre culturale puternice (Clujul, Sibiul, Aradul, Oradea și Târgu-Mureș în Ardeal; Timișoara în Banat; Cernăuțiul în Bucovina; Chișinăul în Basarabia etc.). Acestea au constituit o armă de luptă pentru păstrarea identității naționale.

Teatrul interbelic va fi unul dintre cele mai importante mijloace pentru menținerea valorilor românești, descoperite în urmă cu mai puțin de un secol și prin intermediul său. În teatrele din marile orașe, dar și din cele mai puțin importante, apar treptat slujitori ai scenei: actori importanți, dramaturgi, regizori, scenografi, animatori de teatru. Demn de semnalat este Cernăuțiul acelor vremuri când tineri actori provinciali veniți din București fac carieră.

Se cerea însă crearea unui sistem coerent în teatrul românesc care să aibă un model. Europa dispunea de astfel de modele: englez, francez, italian, german și rus. Existau, așa cum am arătat anterior, teoreticieni ai acestor sisteme cu tradiție. România și-a constituit și ea un sistem, îmbinând elemente din teatrul francez, german și rus. Cred însă că modelul francez a predominat în teatrul românesc al epocii.

Lucrul acesta nu este întâmplător, ținând seama că tradiția relațiilor româno-franceze era destul de veche și că România trecuse, și urma să mai treacă, printr-o adevărată „francuzificare”. Condițiile istorice din epocă, până la înscăunarea Casei Domnitoare și mai apoi Regale de origine germană, au favorizat predominarea influențelor franceze și ruse în cultura românească, în general, și în teatru, în special.

Contactul cu soldații francezi în drumul lor spre Rusia sub conducerea lui Napoleon, și, mai ales, după înfrângerea suferită de către marele împărat, a contribuit la avansarea civilizației românești. Mulți dintre aceștia traversaseră Moldova, și unii dintre ei renunțaseră să se mai întoarcă în Franța.

Lumea balcanică, din care făcea parte și România, încerca să „se salveze” după înfrângerea Imperiului Otoman în sud-estul Europei. Așa că mulți oameni luminați, nu numai de la noi, au călătorit la Paris, unde au luat contact direct cu civilizația franceză și s-au întors cu dorința de a transforma treptat Țările Române rămase la stadiul medieval în niște state moderne.

Crearea Principatelor Române Unite autonome, guvernate de un prinț străin, este un alt moment important în stabilirea relațiilor noastre culturale cu Franța. Marea putere europeană a susținut acest eveniment major în viața politică și culturală.

Influența Franței, însă, nu s-a făcut simțită niciodată ca în timpul Primului Război Mondial și imediat după sfârșitul lui. Regele Carol I, întâiul rege al României, a creat statul independent. Un merit deosebit îl are regele care, deși de origine germană, nu va forța intrarea României în război alături de puterile Triplei Alianțe. Sigur, decizia sa a fost influențată de politica guvernelor țării, în special a Brătienilor.

Cea mai grea perioadă a României de la crearea ei ca stat național, și anume ocupația germană, a trăit-o poporul nostru sub conducerea regelui Ferdinand, nepotul și urmașul la tron al lui Carol I. Dar va depăși și acest moment și va câștiga, alături de Antanta, războiul. Nu, însă, fără ajutorul substanțial al francezilor (generalul Berthelot a avut o mare contribuție în reorganizarea armatei române).

Dar rolul covârșitor pe care l-a adus Franța în reîntregirea teritorială a României a fost Congresul de la Paris, când delegația țării noastre, având în frunte pe Brătianu și Regina Maria, a susținut cu putere această cauză nobilă. Poate că, fără Franța, România nu ar fi ce este ea astăzi.

Românii se simțeau datori francezilor și nutreau o adâncă prețuire și admirație pentru ei. Acum apar tot mai multe zone de influență, care au devenit cu timpul adevărate centre de francofonie. În perioada interbelică însă, francofonia a luptat cu influența germană. Ținând seama de originea Casei noastre Regale, era limpede că supremația politică asupra României o deținea Germania. Cu toate acestea, influența franceză nu a suportat Germania decât în Ardeal și Bucovina. „Regatul”, Banatul și Basarabia se bucură în continuare de avantajul influenței franceze.

Cultura și antropologia teatrală

Teatrul interbelic reprezintă un domeniu central al antropologiei culturale a României Mari. Crearea de noi teatre, formarea actorilor și scenografilor, precum și preluarea modelelor franceze, germane și ruse, constituie un fenomen de sinteză culturală care definește identitatea colectivă și modelele de expresie artistică. Contactul cu cultura franceză nu se limitează la imitare, ci devine un instrument de adaptare și internalizare a normelor europene în antropologia socială și culturală românească.

Franța și centrele de francofonie

• Lyon devine un centru important al relațiilor culturale franco-române, prin activitatea universitară și diplomatică: Alexandru Ciorănescu susține conferințe despre arta și viața populară din România.
• Se creează „Les amitiés franco-roumaines”, o asociație care consolidează legăturile între popoarele francez și român.
• Ambasadori culturali precum Ionescu și Cioran promovează literatura și filosofia românească în Franța, fiind veritabili agenți de transmitere a valorilor interbelice.

Literatura română în Franța

• Ionescu și Cioran trimit articole și scrisori despre Paris, punând în evidență valorile antropologice, culturale și spirituale ale capitalei franceze.
• Parisul este perceput ca un centru de renaștere intelectuală, un „laborator” pentru identitatea culturală românească.
• Cioran explorează dimensiunea onirică și patetică a orașului, integrând experiența sa personală în antropologia literară a epocii.

Personalități marcante

• Martha Bibescu – scriitoare și ambasadoare culturală, parte a literaturii franceze, întărește legăturile culturale franco-române.
• Ionescu și Cioran – ambasadori culturali, care scriu în franceză și promovează literatura română în context european.
• Regina Maria și Regele Carol I – simboluri ale interculturalității și promovării francofoniei în România.

Concluzie

Epoca interbelică în România se definește printr-un complex fenomen de antropologie culturală și literară, în care influența franceză a avut un rol determinant. Teatrul, literatura și activitatea diplomatică și academică au transformat România într-un centru cultural european, adaptând modele franceze la contextul românesc. Interferențele franco-române au devenit instrumente de consolidare a identității naționale și de afirmare culturală pe plan internațional.

1.    G.L. Antonova, Doina Calistu, Al. Călinescu, Ionescu et Cioran: Paris à quatre mains, in vol. Franta model cultural si politic, Ed. Junimea, Iași, 2003, pg. 182.

2.    Ibidem, pg.182.

3.    Cahiers franco-roumains (Periodice) - Agence de Presse Franco Roumaine; nr. 9-10, vol. II, juin.

4.    Cahiers franco-roumains, dec. 1938, nr. 5, vol. I.

5.    Emil Cioran, Îndreptar patimas, Editura Humanitas, București, 1991.

6.    Witold Gombrowicz, Journal, vol. II, Éditions Gallimard, coll. Folio, 1995, p. 346-347.

7.    Alexandru Ciorănescu, conferințe și articole despre Arta și Viața populară în România, Facultatea de Litere, Lyon, perioada interbelică.

8.    Documente diplomatice și corespondență, Ambasada României la Paris, 1938-1939.

Bibliografie

1.    Antonova, G.L., Calistu, Doina, Călinescu, Al., Ionescu et Cioran: Paris à quatre mains, în vol. Franta model cultural si politic, Ed. Junimea, Iași, 2003.

2.    Cioran, Emil, Îndreptar patimas, Editura Humanitas, București, 1991.

3.    Gombrowicz, Witold, Journal, vol. II, Éditions Gallimard, coll. Folio, 1995, p. 346-347.

4.    Cahiers franco-roumains (Periodice) - Agence de Presse Franco Roumaine; nr. 9-10, vol. II, juin.

5.    Cahiers franco-roumains, dec. 1938, nr. 5, vol. I.

6.    Documente diplomatice și corespondență, Ambasada României la Paris, 1938-1939.

7.    Conferințe și articole ale lui Alexandru Ciorănescu despre Arta și Viața populară în România, Facultatea de Litere, Lyon, perioada interbelică.

Lucrare de cercetare

Maria Alexia Cătălina Ciolacoff, iDSBU (foto)

Coord.  Dr. Domnita Emanuela Iscru

(Asistent Universitar  Universitatea Hyperion )

În politica românească există o smecherie veche: să fii la guvernare și, în același timp, să te porți ca în opoziție. Exact asta vedem acum, în discuțiile despre posibilitatea ca PSD să forțeze căderea guvernului condus de Ilie Bolojan.

Dacă arunci țara într-o criză politică doar pentru a recupera câteva procente de la AUR, nu mai vorbim despre strategie, ci despre improvizație. România are deja presiuni economice serioase – deficit mare, reforme dificile și o economie fragilă. Românii văd însă foarte clar acest joc. În politică nu poți fi și pompier, și piroman în același timp. Iar ecuația voturilor s-ar putea să iasă greșit: în loc să recuperezi electorat, riști să accelerezi transferul către AUR.

• VIDEO EDITORIAL: https://youtu.be/1RtjNAXtHrY

• Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
• instagram.com
• twitter.com
• Google Business
• Youtube Actualitatea
• TikTok Actualitatea Prahoveană