Azi vorbim, fără atacuri la sufletele sensibile care s-ar putea simți vizate, despre indolența sistemică, suficiența țâfnoasă și incompetența care s-au instalat, în ultimii, ani, în funcțiile decizionale din vârful piramidei numită UAT Ploiești. Acest text este despre orașul în care m-am născut, în care ne ducem fiecare dintre noi traiul zilnic, cu bune și cu rele, orașul prosper și viguros de odinioară.

„Marcel Ciolacu are calități de premier (…) are o inteligență peste medie”, zice dl. Paul Stănescu, secretarul general al PSD. În același puseu aproape socratic, inspiratul politician social-democrat garantează în fața electoratului că „Marcel îi va uni pe toți românii”, dacă va fi ales în funcția de președinte al României. Din zicerea domnului în cauză rezultă minim patru aspecte demne de luat în considerare pentru Prezidențiale:

„În politică, ridicolul ucide. Mai bine ești acuzat de corupție decât de ridicol”. Crin Antonescu a lansat perversa de pe Târgu Bruxelles, scuturând șezlongul politic al verii cu o strașnică luare în pleaznă a ostașului cărturar Nicu Ciucă. Sclipitorul orator pare, astăzi, un animator ieșit din sarcofag, bun să uimească turiștii politici în Disneyland-ul electoral național. „Trăim, la nivelul conducerii PNL, într-o formă de mediocritate și chiar impostură, inclusiv a candidatului la prezidențiale”, mitraliază necruțător Crin Antonescu. Departe de a-l contrazice - pentru că punctajul fostului lider liberal este de necombătut – rămân câteva nedumeriri care țin fix de ridicol și de impostură.

Oferta electoralo-imobiliară promovată de George Simion mai are două luni până la intabularea prin vot. Gradul de eficiență al acestui zgomotos marketing politic va surprinde, sau nu, la finalul numărătorii de voturi din toamnă. Până atunci, istoria se scrie la cald, atât la nivel județean, cât și la București. O acuplare doctrinară spectaculoasă pare a se întrevede, cu tușe groase, pentru ceea ce putem numi bestiarul politic la români, ediția 2024. 

Dacă mișcarea rock națională nu ar fi în doliu, aș fi fost tentat să folosesc o licență care să includă pasărea Phoenix și renașterea din propria-i cenușă. Acum, însă, orice asemănarea între legenda rockului românsc și politică ar fi mult prea obscenă, îndeosebi în această perioadă.

Sfânta precauție l-ar obliga, pe orice politician abil, să calce în vârful picioarelor la intrarea în județul Prahova. Eticheta de băiat de București nu valorează nici cât o ceapă degerată în județul ăsta. De-a lungul istoriei, politicieni cu impresii de high life și know-how de Victoriei și-au primit un invariabil șut în dos. Azi, după demisia lui Dumitrescu de la șefia PNL Prahova, liberalii transpiră cu pliscurile deschise și cu gâtul întins către Capitală. Toți ochii umezi se îndreaptă către Generalul Nicu, acest veritabil mareșal outdoor, care urmează să emită un edict din vârful pixului prezidențiabil, „în interesul românilor și al partidului”. 

Considerații de precampanie: Partidul Național Liberal este acea organizație politică care își târâie, inert, Trabantul doctrinar condus nu din Modrogan, ci de la vârful statului. Șoferul este cunoscut, însă nu-i pronunță nimeni numele. Cel mult un făcut cu ochiul este suficient, ca să știe colegii de la „națională” și de prin județe, că decizia vine întotdeauna de „sus”. Iar ei, liberali în gândire, că așa scrie și pe frontispiciul organizației de bază, simulează orgasmul decizional democratic până la sfânta sinecură ciugulită după scrutin. Alegerile sunt, pentru liberalii din 2024, acea lună de campanie când stau cu poporul în gură și cu păpușarii acoperiți în suflet.

Dumnezeu, electoratul prahovean și un Lamborghini viu colorat l-au catapultat pe cadastristul Virgiliu Nanu în jilțul de președinte al Consiliului Județean Prahova. Hohotele de jale ale peneliștilor sunt acoperite de asurzitorul frecat de palme al activului PSD. După patru ani de stat pe tușă, pesediștii se văd în tentanta postură de a lua locul liberalilor în viitoare stenograme cu succes la public.