Era o zi obișnuită în România socialistă, acum 31 de ani, oamenii își vedeau de treburi în acel cenușiu ciudat în care singura preocupare ajunsese procurarea hranei zilnice. În tot restul Europei de Est, regimurile comuniste se prăbușeau ca niște piese de domino, dar în România se părea că nemulțumirile rămâneau să fie spuse doar gând. Securitatea reușea să țină sub control orice formă de protest public prin rețeaua uriașă de informatori și brutalitatea cu care acționa începând de la șantaj, până la arestarea sub acuzarea falsă de înfăptuire a unor infracțiuni de drept comun (furt, deținere de valută, speculă etc). Totuși ceva se întâmplase în vestul țării, la Timișoara, chiar cu o zi înainte și evenimentele „riscau“ să degenereze și pe data de 17.