Imnul României sub conducerea lui Petru Groza, primul premier proletar al ţării, după înlăturarea monarhiei. Groza mai este cunoscut ca fiind „groparul monarhiei”, forţându-l pe MS Regele Mihai să semneze o abdicare forţată impusă de sovietici. Lui Petru Groza îi plăcea să i se spună „doctor”. Nimeni nu ştie în ce domeniu.

Te slăvim, Românie

Te slăvim, Românie, pământ părintesc

Mândre plaiuri sub cerul tău pașnic rodesc

E zdrobit al trecutului jug blestemat

Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat

Astăzi noi împlinim visul lor minunat.

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor

Cu poporul sovietic eliberator.

Leninismul ni-e far și tărie si avânt

Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,

Făurim socialismul pe-al țării pământ.

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

Noi uzine clădim, rodul holdei sporim

Vrem în pace cu orice popor să trăim

Dar dușmanii de-ar fi să ne calce în prag

Îi vom frânge în numele a tot ce ni-e drag

Înălța-vom spre glorie al patriei steag

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

Trei Culori a fost imnul național al României din anul 1977 și până la revoluția din 1989. A fost înlocuit cu Deșteaptă-te, române!. Este bazat pe cântecul patriotic compus de Ciprian Porumbescu, la care au fost adăugate modificări la text.

Imnul Republicii Socialiste România

Trei culori cunosc pe lume, 

Amintind de-un brav popor, 

Ce-i viteaz, cu vechi renume, 

În luptă triumfător. 

Multe secole luptară 

Străbunii noștri eroi, 

Să trăim stăpîni în țară, 

Ziditori ai lumii noi. 

Roșu, galben și albastru 

Este-al nostru tricolor. 

Se înalță ca un astru 

Gloriosul meu popor. 

Suntem un popor în lume 

Strîns unit și muncitor, 

Liber, cu un nou renume 

Și un țel cutezător. 

Azi partidul ne unește 

Și pe plaiul românesc 

Socialismul se clădește, 

Prin elan muncitoresc. 

Pentru-a patriei onoare, 

Vrăjmașii-n luptă-i zdrobim. 

Cu alte neamuri sub soare, 

Demn, în pace, să trăim. 

Iar tu, Românie mîndră,

Tot mereu să dăinuiești

Și în comunista eră

Ca o stea să strălucești.

„Deșteaptă-te, române!” este, din anul 1990, imnul naţional al României. Versurile și aranjamentul aparțin lui Andrei Mureşanu (1816 - 1863, poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.

Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureșanu, redactat și publicat în timpul Revoluției de la 1848, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni brașoveni, fiind cântat pentru prima oară la Brașov.

Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Mureșanu a pus versurile sale avea o largă circulație în epocă și nu i se cunoaște cu certitudine autorul. O versiune spune că însuși Andrei Mureșanu este autorul melodiei, iar alta susține că de fapt era o melodie cântată pe un text religios, ce purta numele Din sânul maicii mele. Gheorghe Ucenescu susținea că el a fost cel care i-ar fi intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale, deci el ar fi „autorul moral” al melodiei.

De atunci, acest imn a fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, datorită mesajului de patriotism și de libertate pe care îl poartă. Acesta a fost și cazul în timpul Revoluției române din 1989, când practic instantaneu și generalizat a fost cântat ca un adevărat imn național, înlocuind imnul comunist „Trei culori”.

Imnul României

Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11.

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă,

La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,

Româna națiune, ai voștri strănepoți,

Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,

„Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.

Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină,

Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!

Timp de câțiva ani „Deșteaptă-te, române!” a fost și imnul național al Moldovei, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”.

Sursa: wikipedia.org

Primăria Municipiului Ploieşti organizează în data de 28 noiembrie 2011, cu începere de la ora 11:00 ceremonia de evocare a personalităţii lui NICOLAE IORGA, la bustul ridicat în oraşul nostru pentru cinstirea figurii marelui istoric, om de stat şi de litere, la împlinirea a 71 de ani de la dispariţia sa (n. 06/18 iunie 1871 – d. 27 noiembrie 1940).

Astăzi, 15 noiembrie, întreaga suflare românească îşi aminteşte de evenimentele din 15 noiembrie 1987 când, la Braşov, oamenii s-au ridicat împotriva regimului comunist. Portalul www.ziaristionline.ro scrie despre acele momente dramatice, formulând noi ipoteze legate de evenimentele de la Braşov.

„Ideea ca manifestaţia de la Braşov ar fi fost mai mult “o mişcare grevistă” decât altceva ne-a determinat să-i contactăm direct pe martorii evenimentului.

”Grevista”? Poate dl Tismăneanu vrea să o lege de grevele din ’33, mai ştii?!”, a exclamat unul dintre interlocutorii noştri. Pentru a ne edifica i-am solicitat o mărturie colegei noastre din Braşov, Maria Petraşcu, soţia regretatului conducător al redacţiei ZIUA - Braşov, scriitorul Marius Petraşcu, un luptător pentru adevăr care va rămâne în istoria presei româneşti drept unul dintre cei mai importanţi jurnalişti ai României decembriste.

Din relatarea cunoscutei ziariste anticomuniste din Braşov, foarte activă şi în decembrie 1989, aflăm o versiune cu atât mai şocantă cu cât vine în contradicţie totală cu “prelucrarea istoriei” la care se dedă Vladimir Tismăneanu în controversatul său “Raport” total neştiinţific:

Securitatea ştia ce va urma – 1987 a fost o repetiţie KGB pentru 1989. Pe lângă naivii participanţi, scenariştii şi regizorii “mişcării greviste” închipuite au fost aceiaşi cu cei care l-au înşurubat pe Ion Iliescu în fotoliul de pe care Vladimir Tismăneanu culegea scamele prezidenţiale pentru a le insera apoi în opera sa de căpătâi: “Marele Şoc” – de la Ceauşescu la Iliescu şi mai departe, pe culmile “anticomunismului”.

Integral, pe www.ziaristionline.ro

Foto: Arhiva personală a jurnalistului Marius Petraşcu

Aniversarea Bicentenarului naşterii legendarului pianist, compozitor, profesor, dirijor, critic şi eseist maghiar FRANZ LISZT, a fost sărbătorită de către Muzeul Memorial “Paul Constantinescu”, printr-o manifestare omagială organizată chiar în ziua naşterii genialului muzician - sâmbătă, 22 octombrie.

Viaţa şi opera acestui mare maestru al muzicii universale au fost evocate de către muzicologul şi esteticianul ALEXANDRU LEAHU, prof.univ.dr. la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti şi prof.dr.AL.I.BĂDULESCU, vicepreşedinte al Cenaclului muzical “Paul Constantinescu”.

Personalităţi marcante ale artei interpretative româneşti din capitala ţării, dr. ILINCA DUMITRESCU - pian, solist concertist de stat, soprana RALUCA OPREA de la Opera Comică pentru Copii şi dr. în muzică VASILE MACOVEI –şef partidă fagot la Orchestra Operei Române, au susţinut un excepţional recital vocal-instrumental.

Din program au făcut parte lucrări de referinţă din creaţia  pentru voce , pian şi fagot din creaţia nemuritorului muzician aniversat. Moderator : prof. dr. Al. I. Bădulescu.

( Franz Liszt - n.22.10.1811-m.31.07.1886 ) Foto: wikipedia

Primăria Municipiului Ploieşti, în parteneriat cu alte instituţii de cultură organizează vineri, 14 octombrie 2011, începând cu ora 11⁰⁰, comemorarea a 51 de ani de la trecerea in nefiinţă a marelui arhitect Toma T. Socolescu. Evenimentul se va desfăşura la monumentul ridicat în cinstea acestuia, situat în faţa Halelor Centrale.

Asociaţia Scriitorilor din Sank Petersburg, Rusia, a dăruit Muzeului Virtual al Neamului Românesc din Ploieşti (http://www.personality.com.ro/index.htm), monografia CARAGIALE, scrisă de către criticul literar rus Ulija Konstantinovskij.

În ianuarie 2004, când tânărul Mihail Saakaşvili (foto) câştiga alegerile prezidenţiale, cu 96 la sută din voturile exprimate, Georgia - ca mai toate ţările exsovietice - era un stat aflat pe marginea prăpastiei şi mistuit de intrigi politice, cu un sector public supradimensionat, deci cu oameni săraci, ale căror venituri lunare nu depăşeau 30 de dolari. Economia subterană atingea un procent de 70 la sută din PIB, iar corupţia mistuia, practic, toate sectoarele bugetare. Situaţia era aşa de gravă, încât cei mai mulţi dintre funcţionarii publici trăiau doar din şpăgi, salariul lor fiind derizoriu. Poliţia nu reuşea să facă faţă bandelor de crimă organizată, care conduceau o ţară cu 4,5 milioane de locuitori. Dar Saakaşvili – cel mai tânăr preşedinte din întreaga Europă, acum în vârstă de 42 de ani – a reuşit, pe baza unei platforme economice bine gândită, să schimbe din temelii destinul ţării sale, astfel că, la alegerile din 2008, el a fost reales în funcţia supremă, având posibilitatea de a continua reformele, Georgia devenind un miracol admirat de toată lumea.

Primul lucru înfăptuit, la începutul mandatului său, pentru a scăpa de haosul politic şi economic planificat în care se găsea ţara, avea să fie numirea, în fruntea Ministerului Economiei, a unui tânăr om de afaceri, Kakha Bendukidze. Acesta a reuşit să schimbe radical economia ţării, aplicând cunoscuta terapie de şoc, după filosofia „totul e de vânzare, mai puţin conştiinţa oamenilor”.

Parlamentul a votat privatizarea în masă, inclusiv băncile, învăţământul, sănătatea şi asigurările sociale. Totul a fost posibil şi datorită faptului că preşedintele a mizat pe tinereţea şi entuziasmul celor numiţi în funcţiile cheie: primul ministru – 36 de ani, guvernatorul Băncii Naţionale - 32 de ani, iar miniştrii, secretarii de stat şi subalternii lor direcţi sunt toţi tineri şi vorbesc cel puţin o limbă străină.Astfel, într-un interval scurt de timp, statul s-a retras din economie, rămânând doar ca arbitru din afara terenului. Dincolo de cifre, oamenii construiesc, ei cred în libertate, democraţie, demnitate şi oportunitate.

Astăzi, Georgia este o societate deschisă, multietnică, în plină creştere economică. Datorită unei voinţe politice de fier, a unei liberalizări hotărâte, Mihail Saakaşvili, şeful statului georgian, a creat un adevărat model/miracol georgian, nemaiîntâlnit în fostele ţări comuniste şi în nicio altă ţară. În opinia sa, nu există țară pe glob căreia să nu i se potrivească democrația; nu există popor căruia să nu i se potrivească o dezvoltare impetuoasă; nu există particularități culturale care să constituie piedici pe calea spre libertate. Concret, Georgia a făcut salturi spectaculoase în privinţa uşurinţei demarării unei afaceri, sărind în clasamentul mondial de pe locul 112 (2005), pe locul 15, în 2010. La fel şi în privinţa liberalizării economiei, unde Georgia se situează pe locul 32, cu mult înaintea României.

Cam aşa a reuşit preşedintele Saakaşvili să dezvolte brandul de ţară, prin acel miraculos „model georgian”. Iată câteva dintre măsurile care definesc acest model:

*Reducerea drastică (85%) a aparatului bugetar, ajungându-se acum la un număr de 60000, adică un bugetar la 75 de cetăţeni.

* Reducerea, de la 1000 la 150 a autorizaţiilor, licenţelor si a patentelor în business.

* Reducerea numărului de impozite, de la 20, la doar 7, impozitul pe venit fiind de 12 %, în timp ce taxa profitului nu depăşeşte 15% şi fără impozitare, taxa unică e responsabilă şi nu presupune alte costuri ascunse. Practic, există doar 6 taxe, în rest nimic. În plus, niciun  nou impozit nu poate fi introdus şi nicio taxă nu poate fi mărită decât prin referendum naţional.

* Eliberarea unei autorizaţii se face în 4 ore, iar înscrierea unei firme în doar două ore.

* Numărul taxelor de import a fost redus de la 16 la 3 ( 0%, 5% şi 12% )– stabilite pentru grupuri clare de mărfuri. Pentru o mare parte dintre mărfuri, maşini şi utilaje, taxa e 0%, iar cea de 12% se aplică doar unor tipuri de produse agricole şi materiale de construcție.

* Privatizarea în masă, inclusiv a întreprinderilor strategice, a portului şi aeroportului. Singurele active rămase în proprietatea statului sunt: calea ferată, drumurile şi serviciile de apă şi canalizare din zonele rurale, distribuţia energiei electrice şi poşta.

* Reforma funciară, făcută după principiul ”cel mai bun stăpân al pământului e proprietarul său”. Astfel, au fost privatizate 460 mii de hectare de teren agricol din cele 700 mii, iar 300 mii ha au fost date în arendă. Pentru cumpărare, trebuie achitată plata pe 10 ani pentru arendă, inclusiv în rate. Cine poate achita în 5 ani, plăteşte 70% din costul total, cine achită într-un an – doar 50 la sută din cost.

* Între anul 2004 şi 2010, economia georgiană a crescut, anual, cu 9-12%, iar salariul  mediu a săltat de la 30 de dolari în 2005, la 240 în 2010.

* Lichidarea corupţiei a început, de fapt, de la un sondaj efectuat în şcoli, unde, în anii 2000, un număr de 75% dintre băieţi doreau să devină vameşi sau poliţişti, iar 50 la sută dintre fete tânjeau să devină soţiile acestora. Asta pentru că statul fusese condus de hoţi, poliţişti corupţi şi de funcţionari-ciocoi. 

 * În vara anului 2005, într-o singură zi, au fost concediaţi 14 000 de poliţişti şi vameşi, poliţia fiind, practic, lichidată. Au fost angajaţi, în schimb - în urma unor teste elaborate cu parteneri vestici - poliţişti tineri şi nepătaţi, astfel că, în trei luni, aproape toate maşinile controlate pe străzi au fost în regulă. Ca urmare, tinerii poliţişti au primit salarii majorate substanţial, de la 30 de dolari la 400 de dolari pe lună. Plus uniforme noi şi maşini Volkswagen Passat. Toate dotate cu cameră video, care înregistrează discuţiile echipajului şi locul accidentului/incidentului, oamenii fiind interogaţi numai în vizorul camerei video. Ieşirea pe traseu cu maşini defecte duce la concedierea echipajului, precum şi a celui care a autorizat ieşirea maşinii în trafic. Acum poliţiştii sunt binevoitori, nu încasează mită; ei se limitează, cel mai frecvent, la avertismente, orale sau în scris. Ca atare, încrederea cetăţenilor în poliţie a ajuns la un procent şocant: 82% , mai mare decât în biserică! Şi încă un amănunt: dacă înainte de 2004 se furau cam 50 de automobile pe zi, acum se fură cel mult două maşini într-un an şi nimeni nu îşi mai încuie maşina. Iar furtul unui telefon mobil se pedepseşte cu 7 ani de închisoare.

Cea mai surprinzătoare reformă/privatizare pare a fi cea din invăţământ şi sănătate.

Sistemul de învăţământ se bazează pe modelul vouncherelor, lansat de economistul american M.Friedman, care constă în acordarea fiecărui elev a unui cupon răscumpărabil doar pentru servicii educaţionale.

În sistemul de sănătate, se practică acelaşi model, cu menţiunea că persoanele cu venituri reduse primesc, gratuit, vounchere, prin care ei îşi pot achiziţiona poliţe de asigurare din sistemul sanitar privat. Concret, instituţiile medicale de stat au fost înlocuite cu clinici particulare, iar cumpărarea spitalelor de către investitori privaţi îi obligă pe aceştia la prestări de servicii similare cu cele de stat. Acest lucru a făcut posibilă o calitate sporită a serviciilor medicale, iar preţurile au scăzut datorită competiţiei generată de libera intrare pe piaţa liberă.

Întrebarea pe care ne-o punem, noi, românii, e firească: poate aplica România „modelul georgian”? Noi credem că da, deoarece reformele lui Saakaşvili se bazează pe reglaje instituţionale minore dar vitale. Derulate concomitent şi ferm, ele ar putea permite forţelor pieţei libere să preia, treptat, atribuţiile statului.Ceva paşi s-au făcut în această direcţie, dar statul şi puterea politică se tem că, prin abordarea modelului georgian, mulţi dintre ei riscă să-şi piardă privilegiile şi pârghiile de îmbogăţire. Asta-i marea problemă la noi: ne lipsesc modelele umane – de conducători mai ales, cele conduse de bun simţ, morale şi, nu în ultimul rând, educaţionale...

Ioan POPESCU

Într-un spaţiu de maximă siguranţă, din subsolul Muzeului de istorie şi arheologie Prahova, se află, timp de peste două luni, expoziţia temporară Porţelan european din colecţia Castelului Peleş.

În expoziţia temporară de la Muzeul judeţean de istorie şi arheologie, pot fi admirate piese cu valoare inestimabilă, colecţionate de regele Carol I, reginele Elisabeta şi Maria, precum şi de…regimul comunist, la indicaţia lui Ceauşescu!

La inaugurare au participat: Mircea Hortopan- director ştiinţific al Muzeului Naţional Peleş, Liliana Manoliu – şef secţie evidenţă-istorie-cercetarea patrimoniului MN Peleş şi Macrina Oproiu - muzeograf MN Peleş. Gazda acestei inedite expoziţii, Lia Maria Voicu – director general al Muzeului judeţean de istorie şi arheologie, s-a arătat extrem de încântată de faptul că invitaţia adresată Muzeului Peleş de a prezenta publicului ploieştean, în premieră naţională, câteva piese din bogata colecţie de porţelanuri, constituită în timp, în primul rând de regele Carol I, a fost acceptată.

Mircea Hortopan: „ Pentru noi, această expoziţie de la Ploieşti este o experienţă deosebită, prin faptul că este prima „temporară”care se organizează în afara Muzeului Peleş - cel mai mare depozitar de porţelan european din România. Practic, la Sinaia, se află circa 5000 de piese de colecţie, dintre care doar 2000 sunt expuse, la Castel şi Pelişor. Colecţiile de porţelanuri sunt complete, variate, constituite în timp, în primul rând de regele Carol I, constructorul Castelului Peleş, care a fost şi un aprig colecţionar. La fel de pasionate au fost şi reginele Elisabeta şi Maria, care au îmbogăţit colecţiile cu numeroase alte piese de valoare”.

Macrina Oproiu, muzeograf, care se ocupă de această colecţie de porţelan-ceramică: „Cele mai multe piese din colecţia Castelului Peleş sunt achiziţionate de regele Carol I de la expoziţiile universale de la Paris, Viena sau Londra, precum şi de la furnizorii Casei Regale. Regina Maria a continuat tradiţia inaugurată de primul rege al României şi a achiziţionat în special piese de ceramică, pe care le-a expus la Pelişor, reşedinţa sa particulară. În primii ani ai regimului comunist, când Castelul a devenit muzeu, s-a continuat achiziţionarea de piese de artă, de la persoane particulare sau anticariate, toate acestea aducând colecţiei un plus valoric semnificativ”.

Liliana Manoliu: „ Colecţia de porţelan a Castelului Peleş cuprinde circa 2000 de piese expuse, unele de colecţie, altele de uz şi de reprezentare. Această colecţie s-a constituit în două mari etape, reflectând istoria castelului căruia i-a fost destinată. Prima etapă este reprezentată de achiziţiile şi comenzile familiei regale, iar a doua de achiziţiile Muzeului Peleş, realizate, în plin regim comunist, între anii 1965-1975. Dintre piesele valoroase din colecţia regală amintesc porţelanurile realizate la Meissen, în sec. al XVIII-lea şi casetele pictate manual la Sevres, datând din perioada 1720-1740. Un loc important îl deţine sectorul pieselor reeditate, produse în a doua jumătate a sec. al XX-lea ale manufacturilor europene, cumpărate de Casa Regală de la furnizori sau expoziţii europene. Acestea formează, de fapt, majoritatea pieselor din colecţia de porţelan european de la Sinaia.Sper că această primă colaborare cu muzeul din Ploieşti să fie doar un început pentru alte colaborări viitoare”.

Prof. dr. Al I Bădulescu: „ Lucrând o viaţă în domeniul culturii şi artei din judeţul Prahova, începând cu anul 1953 (menţionăm că domnia sa este şi acum în activitate, ca director al Muzeului memorial „Paul Constantinescu”- n.a.), pot spune că mi-am adus şi eu o modestă contribuţie la menţinerea în viaţă a Muzeului Peleş, mai ales după anul 1990, când m-am ocupat direct de tot cea ce a însemnat programul general de reamenajare şi consolidare a clădirii Castelului Peleş, care impunea o evacuare a patrimoniului mobil. Îmi amintesc, de asemenea, că în anul 1971, când Ceauşescu a fost informat că renumitul castel se află într-o avansată stare de degradare, fiind în pericol de prăbuşire, datorită faptului că după moartea regelui Carol I, nimeni nu se mai ocupase de el, secretarul general al partidului a dispus, imediat, trecerea din administrarea judeţului Prahova - care nu avea resurse şi nici competenţe în asemenea reamenajări - în grija Ministerului Culturii. Tot el şi-a dat acordul şi pentru achiziţionarea de noi piese pentru muzeu, de la persoane particulare sau instituţii de stat. Aşa s-a reuşit ca acest unic şi minunat castel Peleş să recapete statura de reşedinţă-muzeu, gândită de constructorul castelului, regele Carol I, între anii 1875-1914”.

În fotografii:

Figurine de porţelan, grupate sub genericul „Serată muzicală la castel”. Sunt piese realizate la manufactura Meissen şi Volkstedt din Germania, reuşite creaţii ale meşterilor saxoni, din perioada „rococo”(sec. XIII-XIX).

Scenele mitologice, reprezentate de grupul statuar Neptun şi Amphitrita, păstrează amprenta celor mai iscusiţi şi talentaţi plasticieni ceramişti din Meissen.

Fructieră aparţinând manufacturii franceze Sevres, datată 1844. Ea are o montură din bronz şi decor în medalion, cu scene câmpeneşti şi grup de muzicanţi, compoziţie stilistică Louis-Philippe.

Porţelanul vienez este prezent prin servicii iconografice cu portrete ale personalităţilor vremii şi ceşcuţe de cafea bordate cu lambrechine de aur, într-o policromie vie.

Serviciu de ceai, realizat la manufactura engleză Copeland. Modelul decorativ este de inspiraţie chineză, din perioada Young-Cheng (1725-1735).

Graţioase figurine de porţelan alb, aparţinând atelierelor italiene Capo di Monte.

În expoziţie mai sunt expuse un serviciu de desert, de o rafinată concepţie cromatică, realizat în ateliere franceze, în stilul Art Deco al anului 1925, precum şi o statuetă din porţelan alb, reprezentând o tânără aflată sub aura motivului biblic al Madonei, tot într-o abordare stilistică specifică Art Deco, realizată în atelierele germane Rosenthal.

Sperăm ca aceste modeste rânduri de prezentare a Expoziţiei „Porţelan din colecţia Castelului Peleş” să trezească interesul a cât mai multor vizitatori, cu atât mai mult cu cât intrarea nu costă decât 2 lei de persoană individual şi doar 1 leu în grupuri organizate.

Expoziţia este deschisă până la sfârşitul lunii iunie a.c.

Ioan POPESCU